De ziua ta, poate de ziua noastră
Ai să primești în dar, cum se cuvine,
O floare rară ca s-o pui în glastră
Și înc-o floare, pentru nemurire.
Întreaga-mi viață, plină de simboluri,
S-a așternut de-acum, aproape toată,
Din palme, azi să faci ca două boluri,
Doua cuibare împletite roată
În care să așezi floare și floare,
Pentru o clipă, poate pentru-o vreme,
Floarea de piatră, pentru neuitare,
Floarea de rod, ca vraja ei să cheme
Ca-n viața ta s-apară-n dar Vlăstarul,
Darul divin, încununÂnd dorința...
Și binecuvintat vă fie darul
Când eu mă voi iubi cu neființa.