Am așteptat secunda ca să vină
Am căutat lumină într-un ungher de viață
Am așteptat ca noaptea, să apună
și-apoi am adormit într-o altă lume.

Parcă văd și acum cum pași se pierd în spate
Parcă simt că plâng alături de cuvinte aspre
Parcă aș vrea să râd în noaptea albastră
Alături de noaptea măiastră.

Căci gândul doarme pe aripi de artă
Căci, eu scufund trecut în parte
Căci, nu am secunde moarte
Ci nopți de cremene, albastră.

Departe în lumea unui pas
Sufletul stă pe pervaz
Peste praf și peste ape
Peste șoaptele din noapte.

Simt cum și zâmbetul zboară
Cum și valul, se retrage spre departe
Cum vântul adie a singurătate moartă
între candele și noapte.

Decât să plângă inima în mine
Mai bine să râdă glasul în inima din tine
Mai bine să râdă ploaia timpurie
și să zâmbească, ziua de mâine.

îmi rostogolesc durerea pe un vărf de creastă, pe un val
Lebăda, plutește pe un lac de cristal
Iar pașii nu zboară ci pășesc cu repeziciune
Peste toate în această lume de metal,
Uneori chiar, poate nebună -