poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 957 .



exercitiu de nesupere
personale [ ]
jurnal

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OClatitaIncinema ]

2008-12-14  |     | 



Clipele ei erau lipsite de conținut , seci , fără aer , irepetabile , libere , incapabile să sondeze universul fără el . Clipe mai calde decât un demon liniștit , savurându-și cafeaua făcută din esența sufletelor înecate în grădina lumii intermediare.

-Ce mai face ruina mea ? spuse el vrând să o ia în brațe.

Ea se ferește , spune nu infinitului lor gol și plin de cuvinte fără sfârșit ( ce nu vor ajunge niciodată fapte ) și se prabușește.

El nu e deloc speriat , vede în corpul ei paralizat o altă jertfă . O lasa prada cotidianului Paradisului și pleacă , inchizând ușa de doua ori .

Sufletul ei se ridică , trupul rămâne paralizat . Sufletul ei trăia nimicul lui , cu aroma de tobbaco ieftin , flori moarte și apatice , ea îi trăiește nevrozele . Sufletul nu se mișcă nici el , iși rodea unghiile kilometrice , și hotărât să renunțe la durerile sale s-a dus la medic.

-De ce suferiți ?
-Vreau să renunț la facultatea de a spera , vreau un univers ermetic , vreau să nu mai deschidă niciodată ușa mea , vreau să nu mai am parte de el , vreau să dau miracolul meu negativ inchisorii imaginației … Vreau să mă redau pe mine spirtului meu .

-Defapt ce vrei tu copila e simplu , vrei să fie iarna și crăciun , să fie vara și fericire , să fie primăvară și miros de flori , vrei lucrurile simple. Sau mai precis pe tine.

Mi-aș fi redus atunci lumea la proporțiile lui fragile , i-as fi cântat cu ochii , l-aș fi luat de mâna cu lacrima , căci era mai caldă decat trupul meu paralizat incapabil de a produce emoții , carburantul de sentimente era de mult epuizat de pe fața pamântului …M-a exasperat antiteza celor doua suflete ,posomorâte , eu sunt izgonita de cei vii , tu de cei care nu mai sunt . Nu am cum să-ti mai strâng glasul in crâmpeie de cer la urechea mea , nu am cum sa’ti mai port zambetul în buzunarul stâng al jachetei negre , nu mai am chipul pe care-ți așterneam doruri de proportii cosmice , nu mai pot incălca de dragul tău legea numită destin … Și mă las prada golului conștientă că nu mă vei sustrage din el , sirenele cânta în speranța că vei găsi malul meu și vei renunța la cinismul tău sublim , sau la propria mea condamnare căci prin tine am semnat propriul act de a pieri .

Bolnavă de speranța inima mea și-a facut o axioma din lucruri reparabile , din sfârșituri , o dulce descompunere a clipelor , in fragmente din tine , în ochii tăi , cea mai monotona raza de lumina salășluiește în ei dar nu se sting , ci mă obosesc când mă confrunt cu chipul dimineții .

Și singură cum am venit in fața Măriei tale , am fugit , am fugit în deșertul paralizat de clipe înfipte adanc in epiderma umbrei mele , lacrima . Ești astrul caderilor mele , freamătul fatalității , sonetul creator al iubirii și demolatorul ei , cenușa focului de licurici și aripi , ce au ars închise în scaunul vieții . Lasă-mă să zbor , să-mi fierb amărăciunile pe un alt cer , sub un alt soare , la periferia bolții cerului . De te-ar anula ura perfect geometrică a mâinilor mele , de te-aș putea bloca in cotidian , de te-aș contopi cu ideea și te-as șterge ….

Tu ești tot ceea ce e vag și anume esențialul …treapta absurdului de pe care cad și mă lovesc pe omoplații mei cicatrizați , tu ești marginea pe care sunt incapabilă să o depașesc și tu esti demolatorul de drept al gândurilor verticale și orizontale , o pulbere a dorințelor mele ratate . Mi-ai tocit instinctele , ești un neant lucid și tragic al stărilor mele dionisiace.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!