nu mă căuta azi acasă
mi-am permis pentru prima dată să dezertez-
un fel de fugă de pe cruce
un gând la început
premeditat
deviat apoi de la cursul său
prin dilatare
schimbând în final, cu discernământ,
inocența pe decadență-
imaginează-ți
mi-a rămas după gratii doar trupul,
iar sufletul a luat-o razna
abordând coclauri
pe care nu se plimbă câini
cu covrigi în coadă
pe-aici sunt doar ființe de ceață
ce-și sorb cu voluptate nectarul
din pahare de cleștar
tu și zeii tăi vei spune
da, eu și ei
ei nu citesc ziarul,
nu spun povești cu bibani și veterani
nu se supără pe zeul suprem când e secetă
și iubesc necondiționat
eu culeg vorbe
și le frământ îndelung
meșteresc in secret picioare metrice
pentru fiecare zeiță
și le mân în hoarde
spre templul lui Apollo invocând
încolonarea pe strofe
m-așez în calea mântuirii
adăstând la izvorul sfântului citit
în noapte frenetic răsfir tomurile
și adun pe hârtie cu mâini tremurânde
fiecare dovadă de înțelepciune umană
în speranța trezirii din mine
și ca și cum nu ar fi de ajuns
tu râzi