zburau primaveri peste trupuri
nascand amintiri tot mai multe
in penumbra trecatorului timp
si nu mai putea nimeni s'asculte
povesti cu zei muritori din Olimp

tobele clipei intr'una bateau
ucigas zgomot tacut...
generatii,generatii,curgeau...
pe tine, Viata, moartea nu te'a durut,
caci toate ale tale erau.

azi, Prezentul mai nebun ca oricand
tot mai iute goneste,
oriunde oricand nebuneste
din neant spre neanturi sburand
in clipa ce vesnic traieste.