stau la marginea gropii pământul e uscat sapa intră cu ușurință
acest pământ uscat și cernit se va îmbimba cu sângele meu fierbinte
limfa mea va hrăni ierburi înalte și crude
oamenii își vor face semnul crucii lângă această groapă
vor zice a fost proastă săraca
s-a aruncat de la etajul 4 la 5 dimineața când muncitoarele își toceau grăbite pantofii pe asfalt
a sărit proasta
era frumoasă tânără avea iubit și-o slujbă bună


oamenii vor vorbi despre mine asa cum nu se vorbește despre cei morți
morții vor vorbi despre mine așa cum se vorbește despre cei vii
ei nu vor ști că mi-a plăcut să trăiesc
să mă învârt să mă învârt să se învârtă cerul în sufletul meu ca un montagne russe argintiu
că-mi plăcea sa alerg până la epuizare să mă trântesc pe fânul înalt necosit nu vor ști cât am iubit zada florile de mac și mămăruțele


...



oamenii trec pe lângă mine asemeni metrourilor din marile orașe
trec speriați și singuri
când ne avem unii pe alții


morții vor îngropa viii


'unde este Viața pe care am pierdut-o pe când trăiam?'


e 5 dimineața
mi-e frică de mine