Intai sa spun ca nu sunt deloc snob. Recunosc ca si acum ma pot uita cu reala placere la un film cu Bruce Lee. Dar nu la Sin City.
Pentru ca Bruce Lee facea filme proaste cu buna credinta ca ne dezvaluie ceva din arta sa.
Pentru ca m-am uitat cu placere la Kill Bill gasind ca Tarantino e un copil bucuros sa poata pune pe film toate deliciile de impatimit al casetelor video.
Pina si Sky Captain mi-a placut pentru dezinvoltura cu care se joaca toti de-a benzile desenate.
Din pacate de la Pop Art la kitch e un pas foarte mic. Robert Rodriguez pare ca se uita la noi de dupa ecranul de perdea alba si ne face cu ochiul:"Nu-i asa ca sunt genial?"
Filmul vrea sa fie tot ce se poate strange din curentele cu priza la public: un pic retro, un pic manga, un pic cu ninja, un pic cu Tarantino, un pic cu femei bine, un pic (chiar mai mult) cu actori mari. Adica o tocanita cu "de toate" sau mai pe romaneste un ghiveci. Pentru ca totul e perfect gratuit, doar o aratare de muschi (era sa zic si coapse) a regizorilor si producatorilor.