„grijania ta di copchil obraznic”
a fost singura-„njurătură”
auzita din gurița mamei

o meritam cu vârf și-ndesat
mă cocoțasem în prunul bătrân
crescut în gardul de cătină

ciotul treaptă trosnește
și ce-a mai rămas din el
intră-n contact
cu spatele meu

văleleu
văleleu și văleleu
m-au auzit mai toți vecinii

ești mare
fii bărbat
nu te mai văcări
e doar o zgârietură

dojenii au urmat oblojelile
cam două săptămâni
cu alifii băbești

cojițe groase
pe bâjbâite
dădeau de-nțeles vindecarea

și-am auzit-o pe mătușa
cu vorbulița de circulație:
„da* ai mai văzut tu babî frumoasî
șî copchil cuminci”

eu le vedeam pe toate
mergând la biserică duminica
se-ntreceau în frumusețe

baticuri
pantofi
batiste

portmonee
rozarii
rujuri

însă copiii
aceiași







mâncasem pe săturate




sânul umplut să fie provizie