Emit din apartament semnal acustic permanent pe post de testament.
Imit un bec cu filament, când mă aprind devin incandescent.
Și scriu pe pergament un nou fragment, așa că fii atent.
Scăpăm de toți urgent, de toți cei din parlament ce sunt pe post de ornament.
Ne fac ei regulament fără niciun raționament.
Minți limitate cu puteri nelimitate ce-s votate în unanimitate de către societate,
fără urmă de unitate, nici măcar umanitate, posesor de imunitate ce emană autoritate.
În realitate face suma, scapă turma de păcate, dar din păcate, după ei, calamitate.
Calc cu calm pe poteci ce-s clar minate, realități ce-s editate prin servere dedicate.
Dau cu dedicație și renunț la gravitație, în stare de meditație dau foc la vegetație.
Dau cu verde-n nație! Nu o ard pe nicio rație, îți trebuie invitație ca să intri în rotație.
Mai am încă o stație și-am ieșit din agitație, am ajuns la destinație, o nouă senzație,
rămas fără respirație când am picat din grație, sper să nu rămân vreodată fără inspirație.
Fără parfumul ei, atunci când scriu albumul, văd prin spectru de lumină cum se răsfrânge fumul.
Las în scrumieră scrumul clădit precum un tumul, zic doar că te cunosc și ăsta este drumul.
Recunosc că alta ca tine n-a mai fost, dar la ce cost? Deci nu fi prost, câteodată e bine să ții și post.

Refren:
Te cunosc bine, nu ești deloc străină.
Când simt mirosul tău am pielea de găină.
Deschizi noi drumuri, o arzi mereu în fumuri,
cu o mie de culori și o mie de parfumuri.