când mă ții de mână
- cum pădurea-i toată
copacii atingându-se mereu-
simt că nu este deajuns
aș vrea să-ți prind respirațiile
să le păstrez
precum razele printre ramuri
blânde priviri de prin lume

de-am fi contopiți și tot n-am fi întregi
risipind șoaptele
- cum adierea vibrează prin crângul adormit-
aș vrea să le păstrez ca pe toate vinilurile
pe care le mai șterg de praf
uneori închinzând ochii să le simt muzica
așa cum era odată
când ni se strecura printre respirații

cum am putea să mai fim unul
din atâtea bucăți care se risipesc
despărțindu-se de noi
lăsând semn o ultimă atingere?
- cum frunzele-s duse de vânt
mângâind poalele pădurii-