În momentul în care balanța
s-a înclinat către neiertare,
atunci s-a născut poezia albastră
și tot atunci am ales să-mi donez
culorile sufletului si zâmbetul din trup.

Tu m-ai lăsat acolo, printre copacii albi,
cu frunze negre, în iarba decolorată
și uneori te-ai stăduit să-mi aduci pământ negru.
Umilința mea se confundă cu neiubirea,
în această dimineață am tăiat o parte din rădăcinile gri.