Până când se aşterne înserarea pe-ntreg cuprinsul unui gând,
să-mi readuci aşa cum îmi creai odată...
iluzia unei poveşti,
momente, gesturi, gânduri foarte tulburi, emoţii tremurând ...
Ce să te întreb, când pot citi în toate ...
Cui aparţin?
Sau dacă florile-mi mai sunt aproape?
De ce ai prins rădăcini la mine-n gând?
şi apoi ...
te ofileşti ...