poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 755 .



Din nou despre fenomenul de contradictio in adiecto. Apetența pentru universul șocului și experimentările hard
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2019-09-02  |     | 



Aşa cum arătam cu altă ocazie (v., de ex., D.L. Teleoacă, Anomalia nu mai şochează, în schimb Şochează normalitatea!), enunţiatorul actual asociază, la nivelul unor enunţuri afirmative, verbul a şoca cu o serie de stimuluşi marcaţi intrinsec negativ (cf., de ex., moarte, dezastru, pierdere, agresivitate, tragedie ş.a.), în aceste condiţii experimentarea psihologică plasându-se în mod firesc sub semnul unei trăiri negative. Aceasta nu excludea însă unele situaţii discursive definite de noi drept atipice, mai exact enunţuri în care verbul în discuţie se construiește cu stimuluşi (matricial / contextual) pozitivi. Am discutat în articolul precedent câteva cazuri validabile, în măsura în care improprietatea semantică era susceptibilă de a primi soluționări din perspectivă discursivă sau extralingvistică. În cele ce urmează, atenția noastră va fi reținută de o serie de contexte în care nici discursivul, nici extralingvisticul nu mai pot furniza argumente în favoarea acceptării tiparelor respective.
Situațiile discursive ce pot fi definite drept relevante pentru fenomenul improprietății semantice sunt bine atestate în pagini de limba română actuală, acestea caracterizându-se și printr-o anume diversitate structurală. Astfel, dacă, într-o serie de cazuri, improprietatea este evidențiabilă la nivelul asocierii verbului a șoca „a impresiona profund neplăcut; a displăcea” cu stimuluși intrinsec (sau contextual) pozitivi, în alte situații tiparele improprii se actualizează în condițiile coocurenței verbului a șoca cu unii modificatori de polaritate, marcați în speță +pozitiv (cf. infra, agreabil, plăcut, pozitiv ş.a.). Sunt și cazuri în care fenomenul de contradictio in adiecto nu este atât de frapant, improprietatea fiind identificabilă prin parcurgerea unui context mai amplu, mai exact a unui cadru discursiv care implică luarea în considerare şi a altor enunţuri cu excepția enunţului în care este ocurent verbul de mirare (avem a face aici cu o dezambiguizare transfrastică sau intermediată discursiv). Uneori – așa cum se va putea constata de altfel pornind și de la exemplele pe care le reproducem infra – indiciile improprietății sunt identificabile luând în considerare mai multe aspecte, de pildă, natura stimulusului și încărcătura semantică a modificatorului de polaritate. În marea majoritate a contextelor reproduse și discutate infra, adecvată ar fi fost, fără îndoială, utilizarea unui verb psihologic matricial pozitiv sau intrinsec neutru, orientat pozitiv, cum este, de pildă, verbul a ului. Opțiunea vorbitorului actual pentru un verb intensiv puternic marcat negativ (cf. a șoca) denotă o apetență aparte pentru universul șocului și, implicit, pentru experimentările hard.
a) Stimulusul intrinsec pozitiv poate reprezenta sintactic nu doar un subiect (cf., de ex., „Mă şochează CALMUL cu care vorbeşte Fanny despre asta, adică îi admir încrederea în ea...” ș.a.), ci și o altă poziție sintactică, în speță un circumstanțial instrumental, care și reprezintă stimulusul real, direct, responsabil pentru experimentarea respectivă (cf., de pildă, „El ne surprinde si la un moment dat chiar ne sochează prin talentul său...” – Talentul său ne surprinde şi, la un moment dat, chiar ne şochează). Încărcătura contextual pozitivă a unui stimulus matricial neutru este susținută, chiar la nivelul enunțului în care apare verbul de mirare în discuție, prin unele epitete (cf. infra, dezvoltată și total schimbată) sau prin coocurența unor verbe (psihologice) intrinsec pozitive (cf. ador), ca în exemplele: „In schimb m-a socat o statiune dezvoltata si total schimbata, cu locuri de...”; „Ador civilizaţia franceză, mă şochează adopţiunile ei, rupte din propria lor rădăcină” ș.a.
b) Decodarea în conformitate cu dimensiunea pozitivă a experimentării surprinderii este posibilă uneori numai prin considerarea unui context mai amplu, care depășește în speță limitele enunțului în care este ocurent verbul de mirare, acesta relevând improprietatea semantică. În astfel de cazuri, se poate întâmpla ca stimulusul, matricial pozitiv, să nu fie coocurent, în interiorul aceluiași enunț, cu verbul a șoca, cel dintâi fiind recuperabil prin considerarea unui context mai larg, în speță posterior, ca în exemplul: „M-a impresionat şi m-a şocat. [Mi-au plăcut foarte mult: curajul lui de-a aborda subiectul tabu, francheţea cu care scotea adevărurile pe ecran”]. Sunt și cazuri în care contextul (mai amplu) anterior, reprezintă un reper important în decodarea obiectivă a enunțului în care este ocurent verbul de mirare. De pildă, în exemplul: „[Mi-a placut foarte mult ca au acordat o atentie deosebita detaliilor, echipa a filmat anumite aspecte la care nu mă aşteptam]. Atentia ta la detalii m-a socat pur si simplu” (stratonfilms.ro/thankful-people/), contextul anterior (care conține structura verbală mi-a plăcut foarte mult) exclude posibilitatea de interpretare a stimulusului atenţia la detalii drept contextual negativ (prin eventuala actualizare a unui sem al „excedent(ar)ului”, cf. a fi atent la detalii = „a exagera despicând firul în patru”), prin urmare și enunţul în care a şoca se asociază cu atenţia la detalii fiind ilustrativ pentru fenomenul improprietăţii semantice.
c) În pagini de limba română actuală bine reprezentate sunt și contextele în care verbul a șoca se construiește (impropriu) cu modificatori de polaritate intrinsec pozitivi, asocierile de acest tip reliefând situații de contradictio in adiecto frapante / stridente:

„Atat de pozitiv m-a socat incat le-am zis ca as avea incredere sa imi las copiii...”; „Peisajul superb din regiune, de-a lungul Valle Vinales, m-a incantat, iar ajungerea la Mural Dos Hermanas m-a socat placut cu imaginea celei mai mari picturi...”; „Deci...., jos pălăria, m-a şocat plăcut personajul”; „Altfel, aş mai menţiona că m-a şocat, în sens pozitiv, cât de mulţi oameni...” ş.a.

Tiparul cu modificatori (cf. M-a şocat plăcut / pozitiv / agreabil…) este utilizat uneori în alternanţă cu tiparul în limitele căruia sunt asociate explicit verbele a şoca şi a plăcea, verbe puternic opozitive (În acest sens este semnificativ inclusiv faptul că, într-o serie de surse lexicografice, a şoca este glosat, pe bună dreptate, prin verbul… a displăcea / a plăcea): „Povestea cameristei m-a socat si mi-a placut tare, doar ca ii vedeam un...”. Și astfel de contexte relevă percepţia enunţiatorului actual, deprins a cuantifica gradul de plăcere / satisfacţie în relație cu experimentarea unor senzaţii tari, de care responsabili se fac simuluşi puternic conotaţi negativ. Aceasta nu acordă însă circumstanțe atenuante improprietății comise.
d) Improprietatea semantică se susține, într-o serie de cazuri, având în vedere mai multe aspecte, de pildă, încărcătura semantică a stimulusului și contextul mai larg (V., în același sens, și supra, c), relevanța simultană a stimulușilor pozitivi și a modificatorilor de polaritate, marcați de asemenea +pozitiv). De pildă, în exemplul: „[Deşi nu sunt chitaristă, eu cânt la baian, mi-a plăcut mult de tot]. Tehnica interpretării pur şi simplu m-a şocat: cum poţi să cânţi atât de bine?!”, dimensiunea reală a experimentării psihologice este evocată atât la nivelul stimulusului (cf. tehnica de interpretare impecabilă), cât şi prin considerarea unui context mai larg, în cazul de faţă, enunţul anterior celui în care apare verbul de mirare (cf. mi-a plăcut mult de tot). Rezultă fără dubii că intenția enunțiatorului a fost aceea de a reda o stare prin excelență pozitivă, însă această idee este exprimată impropriu.




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!