poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-24 | | îți rupsesem pasul și mă ascunsesem după un vraf hârtii pe după soare pe după lună& eram capabil să pun o întrebare de o mie de miliarde numai și numai pentru ca-n viața noastră de provincie idealurile să nu fie zvârlite la coșul de gunoi al istoriei numai tu având o altă dorință de a-ți construi ființa pasageră & casnică eram numai cuvinte devenisem cel mai temut spadasin après d’artagnan al cărui nume l-am purtat de la moartea lui alexandre dumas-le père știi eu n-am pus pe araci o grădină de portocali și de alte plante exotice am înălțat pe araci o grădină de roșii alogene fără etichetă din care nu va mânca nici proprietarul de iluzii tomnatece prin care să mi te-ntorci prin de mine însumi vindecându-mă de boala imperială a celui care s-a confruntat cu toate civilizațiile dispărute sub cupola lui bach era anul nou și la patru spre cinci dimineața gps-ul se blocase-n viena astfel încât toate geniile muzicale din lume au cântat pentru noi sateliții dirijând fantasticul concert uneori al singurătății în doi alteori& al iubirii fără mască cum definește shakespeare dragostea & chinurile eu voiam să te scot din minți tu voiai să mă scoli din morți eu eram un munte de sare-n soare tu erai singurul meu sprijin din universul palpabil &pe care nu l-am descoperit decât în lumina felinarelor surugii îmbrăcați-n negru mânau caiii albi ai destinului plesnind din bici pe zăpadă fără pricină o vietnameză a întrebat cine suntem cum ni se pronunță numele în vietnameză voiam să -i vorbesc despre indochina catherine deneuve ne-o luase înainte și după prea multe întrebări n-am mai avut niciun răspuns în loc de bacșiș surugiul a oprit la poarta lui beethoven din viena a fost clipa zeiască pe care am trăit-o într-o zi de întâi ianuarie întrebarea fără de răspuns a veacurilor cum s-ar putea aduce un altfel de răspuns ,,unul dintre voi mă va trăda” la masa cinei celei de taină însuși Fiul lui Dumnezeu intră și iese prin ziduri atingându-se de fiica moartă a văduvei leonardo a omis-o ,,talita kumi” rostit-u-s-a învierea în aramaică
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate