De ce dorești să mă părăsești,de ce mă-înșeli...cînd am putea fi una, având aceleași rădăcini ca doi trandafiri crescuți într-o grădină și nimeni n-ar putea să ne despartă, pe tine nimeni, niciodată nu ar să te înlocuiască....Nu o să poată, ești unicat pentru mine,în sufletul meu și nimeni nu ar putea să-mi dăruiască altceva...Nimeni nu ar putea, și nu aș putea să-i dăruiesc dragostea care ți-am dat-o ție,și fii sigur că nu te voi uita niciodată,nu te voi schimba cu nimeni altul...tu ești și vei rămâne ca nimeni altul. Tu ești iubirea mea curată și dacă te voi pierde pe tine, pierdută să fie și dragostea mea. Voi pribegii fără a te mai întâlni vreodată, căci nu-mi trebuiește un alt nimeni,nu visul tău,nu amintirea ta, ci pe tine însuți te voi păstra în inima mea toată viața mea.
Nu mai este chiar așa de frig
și trupul nu mai este...
pe umeri o mantie
țesută din melancolie și lacrima mai poate
fi despicată și verbul "a plânge"
nu se mai poate șterge cu peria melancoliei.