mă tem uneori că lichelele vor dăinui veșnic
mai demult nu existau atâția neghiobi
acum se organizează în haită și sfâșie
fiara-om omul-fiară nicio deosebire
lichelele să prospere
să-și îndârjească năravul să ne trăiască etern
nu putem respira împreună
nu le putem face această favoare
nici dostoievski nu le-a făcut-o
aud voci din infernul sartrian
dincolo e mai multă pace
pe meleagurile natale nu mai cunosc pe nimeni
fiara-om se revoltă
nu are nevoie de scuze
prioritatea ei este foamea absolută
prostia absolută
corupția absolută
nu mă mai mir
trăiesc în ultima țară din lume
singurul lucru la care se pricep patrioții
este să râdă
mai departe de ultima treaptă nu există cădere
niciodată prostia nu a dobândit proporții atât de senzuale
am rămas singur atât de singur cum m-am și născut
printre aripile cu zbor invers ale profesorului cataramă
după cea de la ploiești el visa o nouă republică
eu chiar am inventat-o în limba română
fără pașaport nu intră nimeni
granițele sunt păzite de centauri & alte jivine
& mai ales de arhanghel
dacă uneori întârzii
este pentru că ascendența
nu poate fi decât spre minus infinit