O doamna ușor angoasată de existența unui micronodul mamar îmi mărturisește că la un moment dat a fost inclusiv la un vraci, o doamnă din comună, care „i l-a tras”.
Procedura, asemănătoare cu ceea ce la București ar putea fi privit, în absența patologiei mamare, ca preludiu, a impus o anumită focalizare pe aria afectată și, firesc, sunt întrebat dacă există motive de îngrijorare.
I-am mărturisit că da.
Am constatat o discontinuitate bruscă în starea timică a femeii atunci când, cu jumătate de voce, m-a întrebat „de ce?”.
I-am explicat cu blândețe pacientei că, deși probabil că nu s-a întâmplat nimic la nivel mamar, faptul în sine, de a te duce la vraci să te tragă de sâni este, din perspectiva modului meu de a raționa, extrem de îngrijorător.
Am rămas îngândurat după plecarea doamnei, încercând să îmi imaginez modul în care pomenitul vraci rezolvă, pe plan local, vreo urgență urologică masculină.