După ce sâmbătă seara Pițurcă a aliniat a una din puținele echipe naționale incapabile să câștige cu Ungaria actuală, pare că gânditorul cu breton se gândește la o abordare nouă a meciului din Finlanda.
Se va începe desigur cu înlocuirea lui Rusescu, jucător care s-a dovedit cu ungurii extrem de indisciplinat tactic, mai ales când a fost servit cu pase în fața porții, urmând a evolua un atacant adevărat, Bogdan Stancu, capabil a înțelege mai în profunzime impactul negativ pe care o deschidere de scor o poate avea asupra moralului și capacității de a lupta a celorlalți jucători.
Muștruluit sever pentru ostentația afișată în duelurile sale cu câte 3-4 maghiari, lui Sânmărtean i se va da o nouă șansă, cu condiția firească de a se concentra pe faza defensivă, driblarea repetată a unor Ov Grigore, Chiricheș sau Gardoș fiind nu numai mult mai facilă, dar și benefică din perspectiva menținerii stării de veghe a lui Tătărușanu.
Refacerea lui Goian nu este încă confirmată, fiind probabil că, dacă acesta garantează 10-15 minute de alergare ușoară, să fie totuși introdus.
Chipciu și Maxim vor rămâne se pare la vestiare cu sarcina importantă de a continua miuța începută sâmbătă, în locul lor urmând a intra un singur jucător, respectiv Torje și Tănase.
Se speră desigur ca Torje să nu se apuce pe partea dreaptă de tâmpeniile lui Raț de pe partea stângă, târând prematur și imprudent echipa spre poarta finlandeză, (efect anticipat cu genialitate de antrenor și compensat prin titularizarea lui Tănase).
În măsura în care tatuajele decarului stelist vor putea fi expuse se mizează puternic pe acestea, în aceeași măsură ca pe viteza, tehnica și gabaritul acestuia în lupta cu timizii, defetiștii și piperniciții laponi.
Chiricheș va fi îndepărtat de flancul drept ca o pisică de canar, în speranța că, pe partea centrală a apărării unde urmează a fi așezat la moțăit, vor exista 2-3 coechipieri capabili să dubleze la pasele adverse trecute peste, pe lângă și prin el.
În ciuda dorinței multor suporteri de a introduce în poartă pe Moți, înțelegând cu profunzime faptul că acesta îi este superior lui Tătărușanu doar la șuturile pe poartă, Pițurcă pare că va continua să aștepte, alături de noi toți de altfel, ca mingea, măcar o dată, să îl lovească pe acesta în mănuși.
Abordăm deci meciul cu finlandezii cu optimismul și confidența cu care se fierbe coliva, presupunând cu îndreptățire că, astfel așezată în teren, colecția de zombi în chiloți galbeni de acum două zile va face legea la Helsinki, recuperând din datoria morală față de un public minunat care sâmbătă și-a făcut datoria, fluierând, huiduind, bătând și fiind bătut, scuipând și incendiind.
O singură îngrijorare mare... Pare că întrucâtva satistit de nerecunoștința celor din jur pentru conservarea unui punct vital din confruntarea cu maghiarii, sătul să tot explice manevre tactice evidente și totuși de profunzime (cum ar fi înlocuirea lui Sânmărtean cu Tănase), în ciuda protestelor firave, Pițurcă pare a fi decis să renunțe la națională.
Nu pot decât să îmi exprim îngrijorarea că în fața unui astfel de scenariu pesimist devine din păcate extrem de probabil să ne calificăm, spre trageri la sorți la care lipsiți de influența belzebutică a marelui selecționer să nimerim în mâinile și sulile unor echipe gen Franța, Germania sau Spania, capabile de a trepana resturile de forbal din capetele unor Tănase, Chiricheș sau Maxim.