Printre lacrimi își iau zborul
Ultimele fărâme de dor -
Dor de tine, dor de utopie
Ca porumbei albi cu visele mele
Pe aripile pătate de scrum...
Privirea ta era de fum în acea zi
Când ultimul meu zâmbet
L-ai luat chezaș al unei iubiri
Ce nu mai încape între speranțe
Și mâna ta era rece
Crescând ca un pisc frânt
Al acelor munți abrupți
În care ne vor sângera tinerețile
Singuri...tu pe o cărare
Eu pe alta...
Cu strigăte mute în pumni,
Cu respirația pe dos
Cu jumătăți de dans în pași
Șchiopătînd în cadența aceea unică
În care două priviri erau una
Sub luna ce ne picura argint
Pe șoaptele ascunse...
Și într-o zi ne vom trezi
Zâmbind visului în care
Ne mai cunoșteam,
Vom închide ochii doar o clipă
Cât o veșnicie
Cât iubirea noastră,
Cât toate cuvintele nespuse
Ce le vom trimite
Pe aripi de înger neantului
Ce ne va uni din nou...
Undeva, cândva...