poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1520 .



Chinurile Veronicăi
personale [ Gânduri ]
Cărările vieții

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [egal ]

2010-04-08  |     | 



Doamne! Nu poate să doarmă, inima-i bate prea tare...
Și după pastile antistres și de dormit... Poate că nu mai apucă ziua de mâine...
Are o stare..., se simte urmărită..., parcă cineva vrea să o termine... Și e numai începutul... să otrăvească totul în jur... să invadeze mințile copiillor, să-i manevreze după placul lui...
Inima-i bate... nu i-a bătut niciodată așa... și râsul diabolic că a aflat... Ce? Și ea a aflat chinul..., calvarul ei... Totul e poleală... Așa a vrut să fie, înveliș frumos, restul nu contează, ce e înlăuntrul inimii... Și a mers cât a mers și vălul a căzut... I-a invadat sufletul, a intrat cu bocancii peste tot... Doamne... și parfumul... Mirosul natural nu mai există, totul e contrafăcut... Să dea buzna, după ce i s-a cerut o pauză... Și e confuză, nu mai știe ce e bine, ce e rău... Și timpul, da..., dacă pățește ceva... și pare atât de oribil totul... Pare dușmanul ce-atacă și înfige cuțitul adânc și pleacă, apoi revine și se desfată, și cu ce dușmănie aruncă săgețile otrăvite....
Câtă josnicie și îngâmfare... Da. Este lacom după pasiuni silite, este hain, dacă nu a reușit să domine...
Asta-i trebuie, să domine pe cineva... Face pe sfântul și ce păgân este în suflet... Afișează zâmbete, dar îngheață totul în cale, dacă nu se simte stăpân...
Măcar e liniște și nu mai simte parfumul... Și inima e încă nebună, bate încă și i-e teamă să adoarmă... Poate că o pastilă, încă una, de somn...
A citit ziare... alegeri... Băsescu... tot pe mâna lui merge... Este consecventă... poate că greșește, dar nu mai vrea vanghelioane... Și câte acrobații au făcut ca să-i prindă captivi, cu fascinația lor, cu amabilități și gesturi amicale, cu avansuri și promisiuni... și ce bine i-a îmbrobodit pe unii... și ce trist și ce păcat pentru că cei captivi sunt atât de tineri, netrecuți prin ciurul înșelăciunii, și sunt primii care au căzut victime acestor măsluitori de suflete pure, răpindu-le, din fragedă vârstă, candoarea și plăcerile cu adevărat omenești, bucuria de a trăi și fericirea...
Dar pentru ea, în propria casă, e mai greu... pe ce mână merge ... Și încă mai are timp să se întrebe: cine o fi inventat căsătoria, cu atâtea relații și complicații, cu atâtea momente contradictorii, cu atâta harababură... Și femeia este cea care trebuie să facă ordine... ea, doar ea... De ce? Cine a hotărât asta? Numai ea este preocupată de casă... Nu sunt făcuți din același aluat? Și gelozia asta care-l macină, de unde vine și cine este de vină?... și-l face suspicios, transformându-se în cel mai bun urmăritor... ca să dovedească ce?
O să încerce să doarmă, dar nu poate. Trebuie să scrie despre gelozia asta și care îi dă dreptul de a spiona, de a domina prin toate mijloacele, de a fixa reguli pentru ceilalți, mai puțin pentru el, de a-i impune o lege a iubirii, de a o izola de lume, spunându-i unde să privească, unde să meargă, cu cine să vorbească, într-un cuvânt, orientându-i întreaga gândire și în caz de nereușită să treacă la forme agresive, să-o denigreze, să-i facă reproșuri. Că teama, să n-o piardă de pe terenul de joc, este mare și un joc cu un singur jucător ar fi un dezastru pentru el. Ar pierde din putere și s-ar vedea desconsidert, lipsindu-i "obiectul" de joacă... Că până la urmă asta este femeia: un "obiect" de joacă de care dispune bărbatul doar atunci când are chef... Ce joc mârșav... Și e început de el și vrea s-o atragă cu forța în acest joc, pe un teren numai al lui, izolat de lume... iar cel ce vrea să evadeze, să dezerteze spre alte căutări (că și acesta este un păcat la fel de mare, de a nu pleca), este aspru penalizat... și atunci calitățile celui dispărut se pierd în defectele atât de vizibile și de neiertat ale conducătorului de joc, care a impus reguli stricte și tradiții învechite... și s-ar vedea în situația de a-și pierde rolul de suprem stăpân peste tot și toate, peste oameni și sentimente, cu gândul doar la a-și satisface impulsurile, fără să se sinchisească de cei din jur, care suferă. Poziția lui trebuie consolidată cu orice preț... Și numai de a se situa deasupra tuturor, de a fi superior celorlalți... Că știe s-o facă, are abilități de a-și aduna în preajmă susținători, manevrăndu-i și intoxicăndu-i..
"Căsătoria e o temniță în care oamenii, cu firi diferite, se închid și se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiți să ispășească pe nedrept pedeapsa celuilalt..."
Marin Preda - Cel mai iubit dintre pământeni
Un cuplu pentru a avea o relație reușită trebuie să conteze unul pe altul în momentele cheie, să se asculte unul pe altul, să se stimuleze unul pe altul, și dacă ajung la un punct când nu-și mai pot respecta promisiunile făcute, trebuie să pună punct. Dacă nu sunt în stare să-și continue viața pe care o aveau înainte de căsătorie, fără să intervină asupra celuilalt cu forța, ci doar dacă este "invitat", să pună punct.
Un om puternic așa ar proceda... Ar căuta locuri mai inspirate și practici elegante de a-și regăsi drumul spre bucurie și fericire în viață...
A scris mult... cu teama că mâine nu va mai fi pentru ea... Și mai aveam atâtea lucruri de terminat, atâtea cuvinte care nu le-a spus... Și inima era tot mai stăpână peste trupul ei, își făcea de cap și a trăit fără să se gândească la sfârșit, că poate veni atât de repede...
Asta e viața pentru Veronica. Își ia în fiecare zi rămas bun... Nu se știe ce îi oferă ziua de mâine, pentru că s-a născut, a crescut, s-a îndrăgostit, s-a căsătorit, a iubit, a înșelat, a plâns, a uitat și a iertat... Și toate acestea până s-a regăsit pe ea însăși... Că nimeni și nimic nu o mai poate împiedica să meargă pe un alt drum...



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!