copilul 1 pe care probabil îl chema Paul, s-a apropiat sfios de copilul 2, pe care erau mari șanse să o cheme Andreea. Andreea își frământa cuminte fustica uitându-se la el, când la pardoseală, când la bretonul lui blond. S-ar fi crezut că Paul știe ce are de făcut și dacă ar fi fost ca mutra lui să zică ceva ar fi zis 'THIS IS SPARTAAAAAA' asta exact în momentul în care a pășit și a pupat-o pe obraz.
atunci începeai să iți dai seama că la urma urmei, el era mai degrabă deșirat slab nehotărât și că ea ca o caracatiță avea picioare lungi pielea de culoarea lunii. Paul o luase de după cap, prietenește/aparent prietenește și Andreea ar fi vrut să se așeze pe o bancă sau să vorbească amandoi despre nopțile de vară dar nu știa cum să înceapă cu spatele blocului cu plimbarea pe malul mării cu bilețele cu jocul cu sticla cu înghețată Panda erau multe multe feluri de a începe.
și dacă te uitai atent prin semiobscuritate îi vedeai pe amândoi, el cu o mustață stufoasă ea o ochelaristă într-o bluză de mătase se țineau de mâini și degetele li se sudaseră grotesc pe alocuri

***

a picat cortina
nu înțeleg de ce tot timpul angajează amatori