mestec în orez și mă las atrasă de albul boabelor... de simplitatea lor! nu, nu fac orez cu lapte, dar îi simt aroma... de parcă aș fi în copilărie! apoi caut sarea, dar dau peste scorțișoară... e aroma gândului tău, iubitule! și amintirile prind gust de oracol... doi oameni, trăind departe unul de altul, în comunicare telepatică. paralele îndrăgostite, lacrimi locuind într-o perpendiculară!
orezul șoptește, eu îi răspund... adaug sare, granule de legume și unt. învârtesc timpul și te văd la volan, amore mio! nu pot să scap de amintirea asta, poate pentru că îmi aduce liniște! speranța că drumul meu nu se va mai pierde printre oglinzi aburite sau întrebări cu iz hamletian... și mestec, și zâmbesc! mă joc cu inima, amazing japanese drift! iubesc, așa cum mi-am dorit, dar într-un vis!
caut o farfurie veselă și pun, peste orez, bucăți de mușchi file... și fac media aritmetică a ultimei zile de iunie... sufletul meu așteaptă un buchet de lalele! multiplu venusian, roșu legământ, pe panglica unei nopți mov, de poeți!

30 iunie 2009, 23:30