mi-e teamă că iubitul meu o să rămână cu spanacul din solar... și eu cu bambusul din vază! viața nu mai ține cont de nimic, ea aranjează cărțile, ea trișează! așa s-a întâmplat și cu Felix! a rămas hoinar prin capitală!
uneori, mi-e teamă și de toamnă, de sacul ei în care îmi strânge anii, jocul prin foc cu timpul... care mă învață statornicia deșertului! și-aș putea spune: “red. am obosit să fac parte dintr-o lume care consumă spaime, taste și replici robotizate, o lume obișnuită cu supradoze de prostie, de iluzii... o lume care te depășește atunci când vrei să-i vorbești despre iubire! ea alege mereu viitorul prezentat ca o tornadă, o bulboană, care te trage prin gura unui diavol!”.
și balansul meu se întreabă ce iubire să aleagă... reală sau virtuală? “mâine am să mă sinucid între sânii tăi!” sau “noapte bună, fir de busuioc!”, George sau Felix? și voi alege realitatea, căci sunt inima palmelor lui! și-l voi învăța să scrie: “Love never loses its way home”, și-l voi învăța să-mi deseneze pe suflet... cel mai puternic simbol adinkras!

18 iunie 2009, 01:01