vin acasa pe strada inundata de ploaie. felinarele reci de beton lumineaza trist drumul meu. vin spre casa si tin in mana amintirea mainii tale. vin spre casa si merg de mana cu amintirea ta. ma opresc si te privesc. am parul ud iar tu nu. mie imi siroieste apa pe obraji si pe buze. tu esti uscata, nu te-a plouat. de fapt pe tine nu are cun sa te ploua. tu esti o amintire. nu te poate ploua pe tine, in mod sigur nu. iubirea mea a lasat o amprenta adanca pe aceasta strada pe care, de altfel, merg in fiecare zi. de fiecare data cand am sa trec pe aici am sa merg de mana cu amintirea ta. tu ai sa pleci candva, daca nu ai plecat deja... sau, de ce sa nu fiu optimist, poate ca nu ai sa pleci niciodata de langa mine. dar daca ai sa o faci vreodata, aici are sa ramana amintirea ta, pe aceasta strada, cu mine de mana. si oricand imi va fi dor de tine am sa vin aici pe aleea asta. si amintirea ta are sa vina. si poate ca nu imi va vorbi, poate ca nu ma va putea atinge, dar eu am sa o pot privi. am sa te pot privi. am ajuns la capatul stradutei si nu ii mai simt mana intr-a mea. de aici imi vad geamul. si pe tine in camera. vin spre casa