Cămașa ta de forță, roz, îți mângâie, blând, sânii
Ce-și cauta prin decolteu stăpânul, (sau stăpânii!),
Privesc la ei, înnebunit, căci prea îmi fac cu ochiul,
Aș vrea, timid, să îi ating, să-ndepartez deochiul.

Atât de rumeni și zemoși, ca grepul când se coace,
Mă prăpădesc de dorul lor, dar știu eu ce le-aș face,
Zău, i-aș culege, pofticios și i-aș piti-n desagă
Să-i pipăi noaptea, maniac, că-s mari și nu-i de șagă!