poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3913 .



Suntem prea grăbiți....
personale [ ]
Un posibil răspuns la o întrebare nepusă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Medina ]

2005-03-11  |     | 



Suntem prea grăbiți pentru a avea timp să vedem un gest frumos făcut de cineva pentru noi....Nu avem răgazul de a privi o floare, doar o vedem, nu avem răbdarea de a asculta o muzică, doar o auzim. Suntem angrenați în vârtejul cotidian și nu privim decât în sus spre afirmarea noastră în cadrul unei comunități, fără a observa dacă sub tălpile noastre nu strivim sensibilitatea unui suflet. Nu avem timp să recunoaștem revolta tăcută a unei inimi rănite. Ne ascundem după vorbe frumoase și nu căutăm în noi corespondentul lor sufletesc. Suntem prea grăbiți și nu avem timp decât de vanitatea noastră...Vanitas vanitatum, et omnia vanitas! Mergem cadențat pe cărarea vieții, călcând apăsat peste lucruri pe care nu avem răbdare să le vedem. Privim înainte, ne uităm înapoi doar de teamă de a nu fi depășiți de alți trecători și în graba noastră uităm să ne chemăm amintirile și să ne întoarce în noi.
Un prieten îmi povestea cum a ridicat egoismul la rang de virtute, fiind generos doar din dorința egoistă de a-și plăti datoriile karmice în această viață, pentru a nu se mai întoarce pe această bucățică de noroi terestră!
Ne este jenă când ne scapă un gest frumos, temându-ne să nu fim anacronici și să pierdem ritmul cadenței. Ne-am obișnuit să trăim în sunetul pe care îl fac pașii în camera pustie a sufletului nostru și să considerăm o virtute izolarea în deșertul pustiu al non-sentimentelor. Ne credem puternici atunci când suntem insensibili la tot ce ne înconjoară și ironia o considerăm dovada inteligenței noastre. Nu avem timp să ascultăm tăcerea interioară care ne cuprinde fiind prea preocupați de zgomotul tobelor cotidiene ce ne bat cadența pasului.
Suntem prea grăbiți pentru a avea timp de noi și uităm să fim OAMENI..........

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!