poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1696 .



Dragii mei,
personale [ ]
- scurte considerații despre concursul de poezie -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [apeiron ]

2005-03-08  |     | 



Aș vrea să am unul din acele rare momente de inspirație în care cuvintele mele să vă câștige sufletele vouă, tuturor, căci vouă, tuturor, vreau să vă vorbesc acum, simplu și franc , într-un moment care s-ar cuveni a face acest lucru. Mai întâi, v-aș conjura să fiți convinși că această festivă întâmplare, care m-a așezat în lumina grației voastre,- atât a celor care au optat pentru “Povestea” mea “ de dragoste”, cât, sper, și a celor care au avut alte preferințe, (căci, firesc, de gustibus, non disputandum…) - v-aș conjura, deci, să fiți convinși de faptul că, personal, nu am fost atins de nici un fel de vanități gratuite, care să-mi umple căpățâna de fumuri. Cred mai mult în poezie, decât în poeți! Nici nu pot fi, evident, atât de ipocrit încât să nu recunosc faptul că am fost surprins în mod plăcut de finalitatea envenimentului. Dar nici atât de lipsit de simțul realității încât să mă apuc să pretind că e cine știe ce mare ispravă de prestația mea lirică! Sub raport tehnic al realizării ei. Am trecut de mult de astfel de considerente frivole. Ceea ce aș dori însă a vă revela, mai degrabă, este o nedisimulată și adâncă bucurie pentru, anume credința, că voi ați împărtășit, odată cu mine (ar fi că alegerea voastră asta sugerează… ) un sentiment pur omenesc, trăit în manifestările lui cele mai mai firești și mai sincere. Evident, cu un anume grad de estetizare și transpunere specifică, de aducere stilistică din condei, astfel încât convertirea în act liric să devină cât mai credibilă; să devină, adică, poezie – întâmplarea noastră sublimă, cea de toate zilele și nopțile! Aceasta nu înseamnă, doamne ferește! că celelalte poeme aflate în concurs nu ar fi vibrat în aceeași notă! Nicidecum. Vreau să spun, numai, că îmi pot permite să vorbesc în numele meu, nutrind, în secret, speranța că aceste minime considerații vor fi împărtășite de cât mai mulți dintre voi. Căci cred, cu toată convingerea care mă animă că, începând de la o anumită limită încolo, poezia nu mai are nici prozodie și nici știința simandicoasă a întocmirii, ci are, pur și simplu, suflet. Suflet în-luminat și stră-luminat de ceea ce eu aș numi unda magnetică a atracției universale: iubire! Sub toate întruchipările ei. Credință străveche și mereu actuală… Nu mă apuc aci să expun tocmai eu teoria transferului, din inefabil, în vibrație artistică, a trăirii omenești, - nu am această cădere și pricepere, eu doar mă transfer! - ci aș dori să fac doar o absolut reconfortantă observație: anume că poezia, această miraculoasă invenție a spiritului divin, reușește să strângă în jurul ei, aci, în spațiul acesta de bucurie și purificare, o elevată comunitate, care, ca într-o cină de taină universală, împărtășește întâmplările cele mai încărcate de freamăt ale îndrăgostirii de cuvânt. De logos. Datorez acestei absolut remarcabile comunități tot ceea ce s-a întâmplat mirific în istoria personală a ultimei mele rătăciri prin patria-uimirii-de-sine. Un fel de renaștere care mi-a oferit motivații suficiente pentru a nu mă abandona definitiv neantului. Căci…

“( n-aș fi trecut pe aici dacă nu mă târau cu
bărbia însângerată prin pietre dacă nu-mi
spărgeau milioanele de celule suferinde cu
ascuțișul hămesit al celor două turnuri cu
ceas sideral. ale celor două țipete din pântecul
păsării lyră. dacă... )”

… mărturisire care este, dincolo de metaforă, o urmă adânc îndurerată a ființei mele. Ori, pentru aceasta, cât și pentru faptul că datorez o carte publicată, urmare a acestei remotivări, nu pot decât să mulțumesc din inimă vouă, tuturor, cărora am dorit să mă adresez cât mai simplu și franc, și să-i asigur pe cei care au trudit la această minunată întâmplare, organizatori și juriu, deopotrivă, de profundele mele considerații.
Nu în ultimul rând, aș dori să topesc acele “flori de gheață” – premiul acestui concurs – cu suflarea fierbinte a inimii mele, pentru a le transforma în flori de primăvară și a le dărui, într-o fandare de cavaler medieval, tuturor zeițelor de pe acest sait…

P.S. De câștigat, a câștigat numai poezia… Noi nu suntem decât niște întruchipări fulgurante ale inflorescenței ei eterne. Felicitări și inspirație pentru viitoare emulații tuturor participanților!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!