Ein Kapitalismus ohne Menschlichkeit, Solidarität und Gerechtigkeit hat keine Moral und auch keine Zukunft. – Un capitalism fără omenie, solidaritate și dreptate nu are moarală și nici viitor.

V-am promis acum două săptămâni că voi scrie în această săptămână despre Marx și Marx și eventaul și câteva cuvinte despre Soros. Cine vorbește de Marx vorbește automat și despre capitalism. Cea mai spectaculoasă revenire pe piața de cărți din Germania aparține volumului „Das Kapital” (Capitalul) de Karl Marx (1818 – 1883), economist, publicist și filozof german. După izbucnirea crizei financiare din acest an și apariția primelor semne ale unei crize a capilalismului – deocamdată mai mult teoretică și puternic mediatizată, decât reală – cartea fundamentală a marxismului a fost atât de căutată, încât editura Dietz din Berlin avea de azi pe mâine probleme de livrare a volumului.

Cine caută după „Das Kapital” în librăria virtuală amazon.de, va găsi doar două exemplare de mâna a doua (cursul de vineri). Karl Marx a profetizat sfârșitul capitalismului. Se pare că oamenii se temi de acest scenariu și caută după răspunsuri și alternative tocmai în „critica economiei politice” a filozofului german. Și eseiștii încearcă să sondeze de ce oamenii dezorientați de această criză financiară – de fapt prima de dimensiuni globale – caută după explicații tocmai la, pe meleagurile vesteuropene de mult prăfuitul, Karl Marx. Michael R. Krätke, coeditor a operelor complete ale lui Marx și Engels și colaborator la Institutul Internațional pentru Istorie Socială din Amsterdam, crede că chiar dacă nu există în Capitalul nici un capitol despre crize, teoria lui Marx a capitalismului este orientată tocmai către importanța de a explica necesitatea de crize periodice, în sensul motivării a ciclului de crize drept o mișcare necesară a sistemului capitalist. (eseul Privire cu Marx a apărut în ziarul JUNGE WELT, din 5 noiembrie 2008). Din această constatare se poate trage și concluzia că oamenii caută un pai, în sensul că după orice criză vine oricum o perioadă economică prosperă. Deci trăim un moment de normalitate, un fel de fenomen natural, independent de voința omenească. O atitudine destul de fatalistă, pe care o constat și la mulți colegi de fabrică, care la ora actuală sunt foarte greu de motivați pentru a participa la greve de avertisment și alte acțiuni, în scopul obținerii unori salarii mai mari.

„Das Kapital” de Marx este prin urmare aproape epuizat în librăriile germane și totuși sunt rafturile pline cu volumul, încă mirosind a tipar proaspăt, „Das Kapital” de Marx. Dar nu de Karl Marx, ci scris de Reinhard Marx, arhiepiscop de München și Freising. Cartea a apărut la editura Patloch și a fost comentată intensiv în presa germană. Am ales propoziția săptămânii de azi din această lucrare de etică socială. Autorul îi critică sever pe bancarii vinovați de actuala criză financiară și biciuiește „speculațiile sălbatice” drept „păcat”. Editura a anunțat în prealabil că arhiepiscopul, fost profesor pentru doctrină creștină a societății (Christliche Gesellschaftslehre), critică atât capitalismul primitiv cât și marxismul transfigurat. DONAUKURIER din Ingolstadt scrie cu ocazia acestei apariții inedite: Omul de biserică nu este un adversar al globalizării. Mai mult chiar, este convins că globalizarea piețelor trebuie completată cu o globalizare a solidarității și dreptății.

Când zilele trecute se răspândise vestea despre apariția Capitalului de Reinhard Marx, editura abia putea să se mai apere de cererile pentru un interviu cu arhiepiscopul din Bavaria. Până la urmă, săptămânalul DER SPIEGEL din Hamburg a publicat un interviu foarte instructiv cu inimosul reprezentant al bisericii catolice. La o întrebare, privitoare la opera lui Karl Marx, Reinhard Marx a răspuns: Nestorul (cel mai în vârstă reprezentant al unei științe anume) a doctrinii social-catolice (Katholische Soziallehre), Oswald von Nell-Breuning, a rostit cuvântul controversat: Stăm pe umerele lui Marx. Atunci a fost criticat vehement. Dar avea dreptate.

Episcopul a criticat în acest interviu Partidul de Stânga din Germania, căruia îi reproșează că nu clarifică definitiv ce înțelege prin marxism. Se pare că afirmația a fost gustată de cei doi jurnaliști, Peter Wensierski și Stefan Berg, fiindcă imediat au replicat cu întrebarea: Oricum ciudat, un episcop dă meditații în marxism Partidului de Stânga. Răspunsul arhiepiscopului: Păi, numele meu este și îndatorire.

Îndatorat oamenilor neliniștiți de actualele fenomene de criză – după propria percepție financiară, economică sau (și) socială – se simte pare-se și miliardarul George Soros. „Das Ende der Finanzmärkte” (Sfârșitul piețelor de finanțe) se numește cartea sa, apărută la editura Finanzbuch din München. Ziarul FRANKFURTER RUNDSCHAU a publicat o recenzie foarte profundă a acestei apariții editoriale. Recenzentul vorbește de una din cele mai emoționante lecturi a timpului nostru. Soros, născut în anul 1930 la Budapesta, a fost inițiatorul primului Hedge-Fond din lume. Cu acest fond a speculat chiar și împotriva Băncii Angliei, ducând-o în apropierea falimentului. Au trecut 38 de ani de atunci și cel mai mare speculant al secolului trecut este convins că nici azi evenimentele nu pot fi înțelese independente de actorii lor și că acolo unde acționează omul rațiunea – cel puțin așa cum a înțeles-o luminismul – se sfârșește. Cel puțin așa înțelege recenzentul Arno Widman afirmația centrală din această carte.

Marx, Soros, Marx. Nume din publicistica financiară, economică, socială, bisericească etc. sunt în aceste zile mult mai prezente în paginile foiletonistice din ziarele și revistele germane decât nume din literatura beletristică.