Existenţa universurilor anetropic. „Există universuri care permit apariţia în interiorul lor a unor entităţi care reduc entropia”.
Existenţa antimateriei (Vidul „plin” al lui Dirac): „La nivel subatomic orice particulă/undă are o antiparticulă/ antiundă”. În universul nostru predomină particulele/ undele. Este însă posibil ca în anumite circumstanţe să existe simultan o particulă/undă şi antiparticula/antiunda sa; numai că timpul de existenţă a materiei şi a antimateriei în acest caz este extrem de redus astfel că existenţa simultană a celor două forme nu poate fi observată, iar după acest timp ele se anihilează prin ciocnire.
Complementaritatea. „La nivel subatomic, în funcţie de punctul de vedere adoptat, este posibil să se obţină rezultate contradictorii pentru aceiaşi realitate”. Astfel dacă organizăm într-un anumit fel (dintr-un anumit punct de vedere) un experiment, este posibil ca ceva să pară a fi o particulă, în timp ce dacă schimbăm punctul de vedere, i.e. organiză altfel experimentul decât în cazul precedent, acel ceva să pară a fi o undă. Ambele rezultate se consideră a fi două aspecte complementare ale aceleiaşi realităţi şi astfel contradicţia este abolită.
Holografia. „La nivel subatomic informaţia existentă în interiorul unui univers cu n dimensiuni spaţiale este echivalentă cu informaţie existentă pe suprafaţa sa (această suprafaţă avândn-1 dimensiuni)”.
Incertitudinea/nedeterminarea. „La nivel subatomic este imposibil să se cunoască simultan două caracteristic ale unei entităţi”. Exemple: impulsul şi poziţia unei particule şi informaţia înfăşurată şi cea desfăşurată a unui purtător material.
Interzicerea clonării. „La nivel subatomic este interzisă clonarea”. Acest principiu este o consecinţă a principiului incertitudinii care spune că, la nivelul de care ne ocupăm, unele caracteristici fizice, cum ar fi viteza şi impulsul unei particule, nu pot fi puse în evidenţă (măsurate) simultan. În acest caz, dacă s-ar admite clonarea particulei, atunci simultan pe clonă s-ar putea măsura viteza şi pe original, impulsul – sau invers. Conform unor principii formale, ca şi ȋn cazul aziomelor, postulatelor, presupoziţiilor, acestea ar trebui să fie independente ȋntre ele. Prin urmare, ȋn acest caz, interzicerea clonării ar putea fi interpretată drept o consecinţă a principiului incertitudii/nedeterminării. Ȋnsă la nivel subcuantic (ortofizicul la Mihai Drăgănescu) cele două principii ar putea fi comasate ȋntr-unul singur datorită instantaneităţii timpului.
Nonlocalizarea/ Entanglamentul. „La nivel subatomic, dacă două particule au interacţionat vreodată, orice acţiune ulterioară asupra uneia dintre ele se va resimţi instantaneu asupra celeilalte, indiferent unde şi la ce distanţă între ele se vor găsi cele două particule”. Prin urmare, în acest caz, viteza luminii este depăşită. Extrem de important este faptul că ar putea să apară posibilitatea ca acest principiu să apară la limita dintre cuantic şj subcuantic.
Superpoziţia. „La nivel subatomic una şi aceiaşi particulă se poate afla simultan ȋn mai multe locuri”. Şi acest principiu pare a fi aplicabil la limita dintre cuantic şi subcuantic, Astfel dacă un flux de electroni trece printr-o fantă cu două goluri, atunci, datorită trecerii unui electron simultan prin cele două goluri, aceasta ar ȋnsemna că el poate să interfereze cu el ȋnsuşi formând „cercurile lui Newton”. Şi aceasta datorită faprului că mişcarea se petrece ȋntr-un timp instantaneu. Lucru condirmat exeperimental, ȋn sensul că dacă unul dintre goluri are ȋn spatele său un aparat de măsură a apariţia, sau nu, a particulei, atunci interferenţa nu se mai produce.
Excluziunea. „Două particule subatomice identice nu pot ocupa aceiaşi stare cuantica simultan”.