Intr-o lume din ce in ce mai imperfecta perfectiunea devine lucru spre care toti tindem la un moment dat. Vrem sa fim mai buni, mai deosebiti, mai aproape de ceea ce consideram a fi ideal: de perfectiune, dar mai ales vrem ca cei de langa noi sa fie perfecti iar pe noi se ne accepte si sa ne iubeasca cu toate imperfectiunile noastre. Suntem foarte pretentiosi cand ne alegem un partener de viata si am vrea sa-l modelam dupa conceptia noastra a ceea ce inseamna perfectiunea, pentru ca din pacate nu putem alege intotdeauna pe cine sa iubim. Dar oare nu sunt tocmai aceste mici sau mari imperfectiuni cele care dau aroma vietii, care te fac sa nu uiti ca simti deci ca traiesti. Dar oare ne va permite soarta vreo data sa ne alegem partenerul ideal?
Erau casatoriti de patruzeci de ani. Nu avea de ce sa se planga era partenerul perfect: aratos, respectos, fidel. Niciodata nu-i facuse vreo surpriza nici placuta nici neplacuta. Isi respecta mereu cuvantul si nu intarzia niciodata la birou. Timp de patru decenii nu se certasera niciodata, nu avusera nici macar cea mai mica divergenta de opinii iar in casa lor nu fusese ridicat niciodata glasul.
Isi amintea perferct de prima data cand l-a vazut purta un costum negru, simplu, bine croit dintr-un material scump, parul ii era atent pieptanat pe spate si ochii lui verzi avura efectul unui magnet pentru ea, isi spuse inca de atunci ca este barbatul perfect. Pe vremea aceea era trecuta de prima tinerete dar nu era nici batrana avea treizeci si doi de ani si arata inca bine. Se aseza alaturi de el la masa si-i oferii o tigara. El o refuza policticos spunand ca nu fumeaza. Tonul lui era egal fara inflexiuni si iti dadea un sentiment de siguranta. Se hotara pe loc ca acest barbat trebuia sa fie al ei.
Cand s-au casatorit el a lasat-o sa aleaga noua lor casa pe care ea a decorat-o dupa propriul gust fara macar sa-l consulte o data. El a fost multumit de rezultatul final si nu a comentat nimic. Vacantele si le petreceu mereu in afara tarii vizitand locuri exotice. Nu au avut copii. Prieteni nu prea aveau doar cativa cunoscuti dar nu le-au simtit lipsa comuniunea lor era perfecta. Peste zi lucrau iar seara iesau in oras sa manance apoi mergeau acasa unde citeau sau se uitau la DVD-uri. In weekend-uri mergeu la marginea orasului, ei ii placea sa admire ceea ce fusese o data padurea (citise despre ea intr-o carte veche a bunicii si aflase ca orasul lor fusese candva inconjurat de ea). Ea nu a avut de ce sa se planga din partea lui si asa s-au scurs patruzeci de ani de convietuire pasnica, fara evenimente majiore care sa le zguduie existenta, intr-o deplina siguranta emotionala.
-Si totusi uneori mi-ar placea sa simta si el ceva, sa existe o reactie fie ea cat de mica din partea lui gandea ea dar se razgandi repede. Nu mai bine asa fara nici un risc. Am facut tare bine ca l-am cumparat nici macar nu s-a defectat vreo data, a meritat fiecare banut, a fost sotul perfect.