poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1885 .



Destine
proză [ ]
dedicatie unei prietene dragi, care nu mai exista decat in amintirile mele

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adria ]

2004-06-20  |     | 



Ne-am apropiat din prima clipa. Era buna la invatatura. Nimeriseram acolo amandoua, intr-o clasa de picati, un fel de refugiu al celor picati la licce unde concurenta era acerba. Era ceva, un compromis pentru a nu ajunge la un liceu industrial. O intreceam la limba romana si la limba engleza. In rest, era foarte buna, genul de fata mai mult dornica sa invete decat silitoare. Cu timpul am devenit prietene. Mama ei avea cancer si ea o ingrijea. Fratele si tatal ei isi inecau amarul in bautura mai tot timpul. Odata am vizitat-o pe mama ei. Mi-am dat seama cat de greu este sa-ti ingrijesti mama bolnava, s-o vezi cum se descompune sub ochii tai. Erau saraci, oameni simpli, plini de nevoi. Cum se facea ca fata asta era atat de ambitioasa si talentata?! Facuse scoala de muzica si fireste picase la liceul de muzica, in situatia actuala nu se mai gaseau bani de meditatii cand in casa aveau o asemenea tragedie. Mama ei se ingrijise s-o dea la scoala de muzica, s-o duca, s-o aduca. In plus, nu era vorba numai de bani, Vali gatea, spala dupa doi barbati, ingrijea o mama in agonie…
Venea deseori pe la noi si tata o ruga sa aduca si vioara. Ne canta Vivaldi. Parca o si vad in camera mea, transpusa undeva in lumea muzicii si pe tata cu fatza radiind de placere, admirand-o de parca era in fatza un miracol. Si de ce nu? Talentul e un miracol mai mic, la urma urmei! Dar destinul avea sa iroseasca acest talent, care n-am inteles nicodata de ce i-a mai fost dat. Dumnezeu stie…
Mama ei murise si de atunci in casa, ca tot aveau un motiv in plus, barbatii nu se mai trezeau cu zilele din betie. Varsau pe unde apucau, o maltratau daca nu ii ingrijea cum se cuvenea (Vali avea totusi doar 16 ani!). Ba o data chiar s-a luptat cu ei sa nu arunce telivizorul de la balcon. Vazand asa, Vali a mea s-a vazut nevoita sa treaca la seral si sa-si caute un serviciu. Isi gasise ceva de lucru la o tipografie, intr-un mediu jalnic, vulgar. Fata asta, desi provenea dintr-o familie atat de modesta avea ceva, parea de os domnesc. Ma gandesc cat o fi suferit sa se vada aruncata intr-o fabrica, sa lucreze pe banda, ea care manuia cu atata maiestrie arcusul. Mereu o intrebam daca a renuntat la visul ei si-mi spunea ca mai spera…
O placea fiul croitorului, un vecin care o cunostea de cand era copila. Era frumusica si ochioasa de mica, dar acum, adolescenta ii daduse un aer misterios de femeie- vampa, avea niste buze superb arcuite si rosii cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. In plus avea ochi de chinezoiaca si o distinctie care sincer, nu stiu de unde venea, din atitudine, fizic, nu stiu, cert e ca mama imi spunea adesea sa nu mai ies cu ea la plimbare ca o sa-mi fure toti prietenii.
De cateva ori iesise la plimbare cu baiatul croitorului. O magulea prin grija pe care i-o purta, nu era obisnuita ca un barbat sa fie bland, atent si grijului cu ea. Intr-o zi nu a aparut la intalnire. Cunoscandu-i familia si-a imaginat el ca trebuia sa se fi intamplat ceva rau. Ceea ce nu era deloc departe de realitate…
S-a dus la ea, a sunat. Nimeni. Bate, suna iar. Nimic. In casa se auzea radioul. Incearca usa, era descuiata, intra, striga si cand, ce vede? Vali zacea intinsa pe jos in bucatarie, mai mult moarta decat vie. O ia in brate, da sa o duca in sufragerie, s-o intinda pe un pat, ceva, si-i vede pe barbati beti critza. Suna la salvare si medicul, vazand situatia din casa, hotaraste sa o duca la spital. Spasmofilie, anemie. Manca foarte prost avand de platit cota parte din datoriile casei, dintr-un salariu infim. Baiatul croitorului o vizita de doua ori pe zi, ii aducea bunatati si o incuraja. Insa Vali era atat de trista! Chiar daca se va inzdraveni, acasa o va lua de la capat, cu tot calvarul unei vieti intre doi betivani, care de multa vreme nu o mai tratau decat ca pe o sluga tolerata in casa. Nicu, asa il chema pe baiatul croitorului, era si el ingrijorat sa o duca inapoi intre ei. Asa ca ii propuse sa se mute la el, n-ar fi avut ea bani de chirie undeva. Dar Vali refuza pe motiv ca ce-o sa zica lumea, familia lui…? Dupa alte cateva zile acesta veni la spital radiind de fericire. O ceru de nevasta. Vali avea doar 18 ani. Nu-i ardea ei de maritat. Nicu era bland si bun, o iubea de cand il stia, dar…Insa nici acasa nu se mai putea intoarce. Cum ziua externarii era aproape, trebuia sa ia o decizie. S-a maritat cu el. O nunta fara fast si fara rochie de mireasa. O formalitate consumata la Sfatul Popular.
De cand plecase de la noi de la liceu, nu mai stiam nimic de ea, aparea cand si cand, dar din ce in ce mai rar. Mi-era dor de ea, dar nu avea nici telefon. M-am dus la poarta fabricii sa o astept. Am gasit-o, trista, palida si resemnata. Unde era Vali pe care o stiam eu?! Am invitat-o la mine, am stat un pic de vorba si de atunci nu am mai vazut-o.
Intre timp m-am maritat si eu. Incepusem serviciul si intr-o dimineatza ma grabeam spre statia de autobuz. Cand dau sa urc, cine coboara? Vali a mea! Abia am recunscut-o, ochii aia misteriosi si buzele arcuite m-au ajutat. Purta o jacheta maronie, cu o pata lunguiatza de arsura, ca si cum a fost pusa la uscat pe o soba prea incinsa.Era trista si cum ne grabeam, am apucat doar sa-i dau numarul meu de telefon si s-o fac sa-mi promita ca ma va cauta.
A venit singura, la fel de saracacios imbracata. De fapt erau singurele haine pe care le mai avea, pentru ca se mutasera cu chirie intr-o camarutza si la scurt timp le-a ars totul, tot ce agonisisera. El nu lucra, doar ea pastrase serviciul si a fost nevoita sa renunte la scoala, ca Nicu era gelos. In timp s-a dovedit ca totusi nu era asa de bland si bun, mai ales in accesele de gelozie, din ce in ce mai dese. Si nici sa lucreze nu-i placea, incercase diverse meserii si nu se tinea de nici una. Il dadeau afara pentru absente. In schimb, nu-i placea sa bea. Aveau doi baietei si el le gatea, ii ducea la gradinitza. Desi era diferenta de cam doi ani intre ei, parca erau gemeni.
O vreme iar s-a dat la fund si n-am mai stiut nimic de ea. Mi-a spus ca ar fi bine sa n-o caut, barbatul ei nu e de acord ca ea sa aiba o prietena. Am ramas fara replica.
Apoi a reaparut peste cativa ani, mai trista si mai saraca. I-am pregatit cateva haine de la mine. Candva era foarte cocheta. I-am dat si eu ce-am avut mai bun de-ale gurii prin casa si dusa a fost pentru alte cateva luni.
Cand a venit din nou, era abatuta si amarata ca nu mai facea fatza cu toate cheltuielile.Dupa ce ca nu aveau bani, cand lucra in tura a doua, l-a prins pe el urmarind-o cu taxi-ul, in spatele troleibuzului. Cu banii castigati de ea! Adica ei n-aveau dupa ce sa bea apa, el nu se impaca deloc cu munca si mai arunca si banii pe taxi! Am sfatuit-o sa divortzeze, promitzandu-i ca o voi sustine. Fosta noastra profesoara de engleza, care ii botezase un baietel i-a promis acelasi lucru. S-a facut luntre si punte, a imprumutat bani de la CAR si a inaintat actele de divort. Locuiau inca impreuna cand el a gasesit in cutia de scrisori citatia pentru divort.
Furios si crezand ca e vorba de un alt barbat, a batut-o in asemenea hal ca a doua zi cand am vazut-o purta ochelari de soare, avea hemoragie la ambii ochi, nasul spart si vanatai imense in zona ficatului. Iata monstrul! Omul bland si bun dinainte!
In acea noapte fussese la Politie, plina de sange si pe el l-au ridicat din scutece, pe motiv de vagabondaj. Nu lucra, la zdup cu el, sase luni. Prin familia lui ii trimitea vorba din inchisoare ca o omoara cand va iesi. Era ingrijorata, nu atat pentru ea, cat pentru alte scene traumatizante la care ar putea asista bietii copilasi, socati de la ultimul eveniment. Sa pleci de mana cu mama plina de sange, in toiul noptii la politie , pentru un copil nu e tocmai un eveniment usor de uitat.
Nicu a iesit din inschisoare si si-a gasit consolarea in bratele unei vanzatoare de aprozar. De fapt singur marturisea ca visul lui e sa traiasca boiereste si sa fie intretinut. Vanzatoarea avea patru copii si se descurca bine, de fapt era responsabila raionului si mai ciupea si ea cat sa-si rotunjeasca binishor venitul.
Nu s-a mai prezentat la nici o infatisare. La una dintre ele, avocatul ei m-a chemat ca martor. Nu am mintit nimic desi mi-a sugerat ca e mai bine sa zic totusi ca am vazut eu cand o maltrata. Atunci am asistat pentru prima data la un proces de divort. Pana sa ne vina randul, au fost alte procese si toate mi-au lasat un gust amar. Oamenii astia chiar se iubisera inainte de casatorie? Atunci ce se intamplase, ce schimbare se produsese cand au ajuns sa convietuiasca? Eterna poveste cu haina de ideal, cea cu care noi insine ne imbracam partenera(ul) si pe care o descompune lent realitatea fara sanse de esec? Unde e macar bruma de respect pe care oamenii ar trebui sa si-o poarte unii altora? De la neintelegere la incrancenarea asta e o distanta ca de la cer la pamant! Oare pentru o imparteala mai buna a averilor, trebuie chair sa arunci in joc atata mizerie umana? Oare merita sa-ti pangaresti persoana iubita, chiar daca aceasta iubire a fost destramata , resemnata in fata realitatii ? Cred ca inainte de casatorie, aspirantii la unire ar trebui sa faca mai intai un agnajament oficial, cu martori, ca in cazul unui esec se vor desparti civilizat si fiecare va lua inapoi bunurile proprii, avute inaintea casatoriei. Si mai cred, chiar cu tarie, ca vezi adevarata fata a oamenilor pe care i-ai iubit, atunci cand divortezi de ei sau ei de tine.
Am vazut oameni aruncati in strada din propria lor casa, vorba ‘ceea, mori cu dreptatea in brate, cand e vorba de tribunale, judecatori si avocati corupti. Am vazut oameni care se judecau pentru antena de pe casa , care ramnea pe casa ei, pentru ca ea o castigase la procesul de partaj. Mare Ti-e gradina, Doamne! Am auzit de oameni care pierdeau procesul de partaj pentru ca nu pastrasera de acum 15 ani chitantele de la faiantza, gresie, tamplari, zidari. Asa ca poate ar fi mai bine sa ne pastram cu grija chitantele, ca nu se stie niciodata….Am vazut o mama care a pierdut orice drept la casa comuna, pentru ca avocatii lui erau mai buni. Si asta dupa cinci ani de lungi si costisitoare procese, in orasul lui, care era departe de capitala. In tot acest timp ea platea si deplasarea ei si a avocatului in acel oras de provincie. Se pare ca iubirea se termina acolo unde incepe partajul…Cei care pana mai ieri si-ar fi dat viata pentru tine, azi sunt in stare sa ti-o ia cu totul, tocmai pentru a te convinge ca merita sa pleci.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!