poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1674 .



Ultima era
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cronos ]

2004-04-12  |     | 



Sfarsitul erei lui Cristos
Anul 704. O mare schimbare a intervenit in gandirea omenirii. De fapt nu doar in a omenirii ci si in a multor alte civilizatii carora li s-a adus la cunostinta cum este condus de fapt Universul. Pamantenii nu au ajuns sa cunoasca adevaratul sens al Universului pana ce nu au decoperit Warp-ul. Insa pana a ajunge aici, rasa umana era pe cale de disparitie. In anul 3824 era anterioara deja spatiul locuibil se restransese drastic, astfel adeverindu-se calculele unui vechi glaciolog, care spunea ca era glaciara inceputa aprox in 8000 i.hr nu era terminata, ci, aproximativ 1500 de ani, Pamantul s-a aflat inca in era glaciara. Din uscat nu mai ramasese decat 15% din suprafata Terrei, denitatea se extinsese foarte mult pe verticala, chiar si in subteran. Se faceau diferite lucrari disperate pentru a mari suprafata locuibila. Se sapa la mari adancimi, iar materialele erau depozitate la marginea continentelor. S-a incercat construirea si pe apa, dar aceasta nu a fost posibila pe o raza prea mare caci adancimile cresteau brusc. Pe Luna era totul pus la punct pentru a o putea coloniza in masa, caci pana acum doar un numar restrans de oameni de stiinta si familiile lor locuiau acolo, iar pe Marte mai aveau de facut cateva amenajari.
In aceste conditii, un mare pericol se arata omenirii. Oamenii de stiinta au observat ca la suprafata soarelui va fi o explozie ce-si va trimite limbile de foc pana aproape de Mercur. Acest fenomen urma sa prinda Pamantul din plin. Dupa calculele cercetatorilor, se presupunea ca in punctul in care temperatura va fi maxima, Terra se va transforma intr-o planeta vascoasa.
Totul parea pierdut, insa cercetatorii nu s-au multumit sa se stie condamnati la moarte, ci au incercat totul. Spre norocul lor, in acele momente Luna se afla in spatele Pamantului, fapt care ii oferea o mica sansa de a adaposti oamenii. Insa numarul populatiei ce locuia Terra depasea 20 miliarde. Au inceput sa fie transportate spre luna populatia tanara si sanatoasa, importante cantitati de hrana.
In cateva luni satelitul Pamantului devenise autonom. Se adusesera utilaje, tehnicieni, materie prima. Precum Noe, oamenii de stiinta au avut grija sa aduca si animale, cate 2 grupuri din fiecare. In total, pe luna se aflau 2 milioane de oameni, imaprtiti egal pe sexe.
In momentul in care s-a aflat pe Pamant despre condamnarea lor la moarte s-a creat un haos general. A izbucnit al III-lea razboi mondial, iar cativa au incercat sa atace cu arme nucleare baza de pe Luna. Era o grea lovitura pentru umanitate, cei salvati isi plangeau rudele si cunoscutii, iar cei ce ramasesera pe Terra mureau din cauza razboiului irational, si la sfarsit din cauza exploziei de la nivelul Soarelui.
Ce alte fenomene au cauzat aceast incident. Din cauza temperaturilor foarte mari, apa s-a evaporat, atmosfera si-a marit raza foarte mult, atat din cauza apei vaporizate, cat si a temperaturii, s-a extins trecand de Luna. Acest fenomen, neluat in calcul de specialisti, a avut un efect benefic pentru Luna: si-a creat atmosfera, apa evaporata de pe Terra a adus cu ea plancton si s-a asezat pe suprafata Lunii, creand intinderi de ape. Planctonul din ape transformau CO2-ul in O2, iar bioxid de carbon aveau de ajuns caci solul lunar continea foarte mult. Numarul mare al acestuia si lipsa animalelor care sa le consume au dus la o formare rapida a unui mediu propice vietii umane, ajutate si de plantele aduse de pe Pamant.
In anul 3990 deja Luna era locuibila fara nici un fel de alte amenajari. Datorita interventiilor geneticienilor, plantele si animale au fost adaptate schimbarilor bruste de temperatura de la zi la noapte.
Pe Marte lucrarile nu incetau si avansau surprinzator de repede, chiar si pentru tehnicieni si oamenii de stiinta. In 4104 pe Marte erau adusi primii colonisti. Aceasta planeta a devenit zona de minerit, de unde se aduceau acum minereuri si gaze naturale.
Pamantul se solidificase, insa intr-o forma nu prea placuta: era foarte asemanator cu o minge si acoperit peste tot cu apa. La poli, ghetarii imensi nu aveau pe ce se fixa, iar curentii de apa ii deplasau in permanenta spre zonele calde unde se topeau. Placile tectonice se unificasera si curentii din magma inca nu au reusit sa crape suprafata. Cand Pamantul a ajuns la temperatura la care multi dintre cei ce venisera pe Luna, oamenii de stiinta au populat marele ocean la inceput cu planctonul, pentru a oxigena, apoi cu restul animalelor acvatice, si inca sperau ca intr-o zi urmasii lor se vor intoarce pe Terra.
Anul 4301. Schimbari spre bine pe Pamant, insa doar mici insulite aparute razlet din adancimi.
Din cauza diferentelor dintre atractia gravitationala a Lunii si cea a Pamantului, la nou-nascuti au inceput sa apar malformatii fizice. Oamenii de stiinta au pus la punct un proiect prin care se urmarea construirea unei imense maternitati pe Terra, pentru a combate malformatiile, sau pentru a incerca sa le stavileasca. Terra era numita acum Planeta Mama din doua motive: locul de provenienta al omenirii, si acum transformarea ei in maternitate.
In acelasi an, un om de stiinta desconsiderat de tot colectivul colegilor sai, un om alcoolic, reuseste sa descopere cum putem atinge viteza luminii. Acest an, 4037, a insemnat inceputul erei noastre.
Cand Nick Narlon incerca sa testeze aparatul sau de zbor, cu un pilot uman, si urmarea sa iasa in spatiu cu el, cerul a inceput sa fie strabatut de o multime de OZN-uri, dovedindu-le tuturor scepticilor ca exista, si creand panica in sanul populatiei umane.
Au luat legatura cu oamenii din atmosfera, pentru a nu fi atacati, si pentru a-si lua permisiunea de a ateriza. Cateva nave au aterizat, iar ocupantii lor au debarcat. Toti oamenii stiau cum arata, sau mai bine spus vazusera reproduceri ale aspectului lor in reviste cu teme paranormale.
Ceea ce aveau sa spuna va soca pe multi dintre cei de fata.
Inceputul ultimei era sau a erei fara sfarsit…
Acestia au lamurit populatia umana despre forma de conducere a universului, si despre OZN-uri si multe alte intrebari ale pamantenilor.
In primul rand au laudat rasa noastra ca in sfarsit au reusit sa descopere warp-ul, si au spus ca nu îl pot testa chiar asa de usor, caci in spatiu circula un numar imens de astfel de nave, si ca fara a-ti calcula o traiectorie care sa fie trimisa catre centrul de comanda regional nu se putea face asa ceva, din motivul ca ar fi putut provoca cine stie ce accidente.
Si-au lamurit originea, lucru care a uimit toti oamenii. Au lamurit faptul ca sunt o multime de rase extraterestre, dar ei, fiind mai aproape, ne-au controlat cea mare parte a timpului, astfel explicand aparitia rara a altor reprezentari ale extraterestrilor.
De fapt ei erau civilizatia demult disparuta a atlantilor. Deoarece au descoperit viteza luminii cu foarte mult timp in urma si deoarece locuiau pe aceeasi planeta cu noi oamenii, continentul lor a fost scufundat. De aici reprezentarile unor mici obiecte ce pluteau in aer pe unele desene din piramidele grecesti, desene ce reprezentau ridicarea acestor edificii.
Mai tarziu, prin mileniul doi si inceputul celui de-al treilea au fost semnalate foarte multe cazuri de OZN-uri printre care cateva surprindeau disparitia acestora, sau aparitia lor din adancurile oceanelor.
In mare parte, aceste obiecte erau puse in seama unei natiuni care era cea mai prospera din acele timpuri, SUA, in special o baza militara numita Area 51. Suspiciunile asupra acestei zone s-au marit mai ales datorita faptului ca acolo apareau foarte des astfel de obiecte. Insa vizitele dese care se faceau aici aveau ca motiv recuperarea navelor care erau tinute aici. Recuperarea acestor nave aveau un motiv simplu: civilizatiile evoluate nu doreau ca rasa umana sa intre in Imperiu pe baza tehnologiilor pe care reuseau sa le descifreze de pe epavele navelor, trebuia ca noi singuri sa le descoperim.
Recuperarea navelor nu a fost posibila decat in a doua jumatate a mileniului III si s-a facut in forta deoarece oamenii de stiinta de atunci erau la un pas de a descoperi cum functioneaza aceste nave.
Noua locatie a atlantilor fusese intuita de cativa oameni care au fost insa luati in ras caci nimeni nu putea crede ca ar putea exista viata evoluata sub scoarta terestra.
Nick Narlon a fost felicitat pentru descoperirea sa insa nu a fost lasat sa o testeze. I-au spus ce materiale trebuia sa foloseasca la constructia navei pentru a rezista la acea viteza, si ce i-a uimit pe toti, pana si pe Nick, au fost incurajarile facute lui Nick in testele sale pentru teleportare.
In cele din urma au descifrat omenirii o taina de care s-au impiedicat de foarte multa vreme: ce baze au de fapt religiile.
Zeul suprem care apare aproape in toate religiile este de fapt Imparatul Univesului. Cand imperiul se afla la inceputurile lui, oamenii de la conducere nu aveau atata experienta, si incercau politica brancismului (aduc populatiilor cunostinte noi, fara ca acestia sa aiba macar teorii elementare). Mesageri Imperiali erau trimisi pe Pamant pentru a transmite legile dupa care era guvernat Marele Imperiu, insa oamenii se aflau pe o treapta prea joasa e evolutiei pentru a putea recepta aceste legi ca pe ceva normal, si au fost puse in seama unei puteri supranaturale cu puteri nelimitate. Oamenii politici au profitat de aceste legi si au pus la baza un complicat sistem de conducere prin care oamenii de rand erau condusi mai bine cu amenintarea ca o putere divina ii va pedepsi dupa moartea lor, nu numai puterile judiciare. Cea mai buna receptare a legilor se poate gasi la vechea credinta crestina. Insa nu acestea au fost asteptarile Imperiului, mai ales ca, ceva mai tarziu au aparut luptele intereligioase.
Imparatul, o fiinta care se putea naste in orice popor din Imperiu, isi putea schimba infatisarea oricum, in fiinte existente sau inexistente. Imparatul nu putea avea urmasi, ci urmatorul la tron aparea in mod surprinzator la o medie de aproximativ 1000 de ani, si abia dupa ce traia un secol acumula cunostintele necesare unui cetatean respectabil, si ii mai trebuia inca 50 de ani pana sa isi cunoasca adevaratele puteri. De precizat este ca un individ obisnuit traia maxim 250 ani, astfel ca un imparat domnea peste multe generatii.
Conducerea Imperiului se realiza dupa un cod de legi foarte simplu, care nu lasa nici un fel interpretare, nu se acceptau circumstante atenuante sau alte lucruri care sa imbunatateasca situatia faptasilor. Legile sunt asemanatoare cu cele 10 porunci din religia crestina. Insa, normal, existau si indivizi care sa le incalce. Pentru acestia erau niste inchisori foarte bine protejate: cine intra ramane pe viata. Adusi prin teleportare, niciodata scosi, castigandu-si existenta pe acele planete singuri fara gardieni, fara mijloace tehnice, inconjurati de bariere de meteoriti.
Era
Anul 704 e.c. Populatia umana de pe toate planetele din Univers atinsese numarul de 50 miliarde locuitori. Terra devenise o maternitate in toata regula, o maternitate in care copiii erau crescuti pana la varsta de 2 ani, aici fiind si un adevarat parc zoologic si botanic, cuprinzand toate varietatile de animale si plante ce reusisera sa reziste de-a lungul timpului, si alte animale inofensive de pe diferite planete. In jurul Terrei este un continuu furnicar de nave care aduc mame de prin toate colturile universului, si le ducea impreuna cu noii membri ai umanitatii.
Pe o astfel de nava se afla si Olivia Charles. Privea uimita la perpetua miscare a navelor si la planeta aceasta albastra in cea mai mare parte. Venea de pe planeta Kathu, o mica planeta asupra careia agricultura isi pusese amprenta. Aici oamenii nu vedeau navele decat cand acestea veneau dupa grane, si cand veneau sa ia si sa aduca mamele insarcinate sau cu prunci.
Olivia nu vazuse niciodata planeta Maternitate, sau mai bine spus, o singura data, atunci cand se nascuse. Avea emotii ca orice mama care este pe cale sa nasca primul copil. E inutil sa adaugam ca nu a avut o calatorie obositoare, caci acum cele mai vechi nave atingeau fara nici o problema viteza de 70 warpi.
Nava a andocat, iar Olivia a fost invitata de o infirmiera sa o urmeze pentru testele initiale pentru a afla daca pruncul nu are nici o maladie. Olivia nu-si facea probleme, caci asemenea lucruri disparusera demult, insa apareau si unele cazuri de probleme medicale aparute in urma vizitei pe o planeta neinitiata.
La intrarea in maternitatea propriu-zisa, Olivia ramasese uimita de marimea acesteia. Din holul central, ce avea iesire pe fiecare etaj, ea putuse sa vada un numar mare de etaje atat in partea superioara cat si in cea inferioara.
In laborator doctorul ii spuse:
- Luati loc pe acel scaun. Testul nu va dura mult, si nu veti simti nimic.
Olivia se destinse, insa inca se uita uimita la toate aparatele ce o inconjurau si ale caror functii nu le putea deduce. La test, ca de obicei nimic neobisnuit. Fusese introdusa in salonul 13. Comparandu-se cu celelalte femei ajunsese la concluzia ca este o femeie medie. Se aflau acolo doua femei de pe o planeta gigant cu statut minier care o surprinsesera prin statura lor impunatoare, cu o inaltime de cel putin 2,30 m, cu muschi foarte pronuntati, ce faceau ca halatele de pe ele sa para ca vor exploda, si 3 femei de pe planete mici cu specializare textila femei ce nu atingeau inaltimea de 1,50 m. Fara voia ei, ii veni in minte un titlu al unei vechi carti pentru copii intitulata Calatoriile lui Guliver, si se compara cu guliver in tara piticilor si in cea a uriasilor. Acest gand o facu sa zambeasca si o mai destinse.
Femeile „gigant”, de pe Crami, nu erau prea vorbarete, nici macar intre ele nu discutau, pe cand celelalte trei pareau niste copile vesele care ti-ar fi povestit orice nimicuri ca si cum ti-ar fi spus despre cel mai important eveniment al zilei.
Gina a fost prima dintre cele din salon care a intrat in discutie cu ea:
- Buna, ma numesc Gina. Sunt de pe planeta Mitmax.
- Olivia, de pe Kathu, incantata.
- Pari incordata, e prima ta nastere?
- Da, si intr-un anume fel ma mandresc, dar ma si tem…
- Eu una pot sa-ti spun ca nu ai de ce te teme. Ma aflu la cea de-a 5-a nastere si niciodata nu s-au ivit probleme. De asemenea nu am auzit pe niciunul sa spuna ca au fost vreoadata proble la nastere, cel putin la rasa umana…
- Nici eu, dar stii tu cum e… Nu crezi pana nu vezi.
Gina i le prezentase si pe celelate doua mici femei:
- Lina de pe Genus, si Cathy de pe Tracus. Fetelor ea este Gina de Kathu.
Reactia acestor doua femei i se paru pre copilaroasa, si nu fusese atrasa de nici una dintre ele. Femeile de pe Crami s-au prezentat mai mult fiindca s-au simtit obligate, insa ce mai tanara dintre ele a spus ceva mai mult decat numele si planeta de pe care provenea, fapt care le uimise pe toate celelalte din salon.
- Pathy de pe Cami. Se pare ca tu ai ajuns aici ca si un compromis intre noi femeile uriase, si cele micute.
La inceput aceste lucruri au fost luate drept bataie de joc, si linistea s-a lasat in salon.
La cina Gina ramasese uimita de numarul de feluri de mancare dintre care puteai sa alegi. Erau o multime de lucruri pe care ea nu le mai vazuse pana atunci. Alesese ceva cu care era obisnuita pentru a evita o surpriza neplacuta.
Cand se aseza la masa ramase surprinsa ca Pathy se oprise langa masa ei si o privea intrebator.
- Ia loc, spuse Olivia.
- Multumesc. Dupa reactia fetelor si a ta in urma a ceea ce am spus in salon am realizat ca nu prea ati inteles ceea ce am vrut eu sa fac. Din gluma pe care intentionam eu s-o fac, a iesit o mare prostie. Te rog sa ma scuzi, dar noi, cele de pe Cami nu suntem prea vorbarete, si nu prea ne pricepem sa legam o discutie intr-o clasa mare.
Olivia ramasese muta de uimire, caci auzise adesea ca oamenii de pe Cami nu leaga bine doua vorbe, iar Pathy realizase un mic monolog. Pathy continua:
- Nu stiu ce anume m-a atras la tine, poate faptul ca amandoua suntem la prima nastere. Sincera sa fiu si mie mi-e frica.
Discutia continua multa vreme dupa ce Olivia isi revenise din uimire, prilej cu care afla ca Pathy este profesoara de filozofie pe Cami, si poate ca de asta este ea mai vorbareata.
Cand se intoarsera in salon, razand si vorbind despre tot felul de lucruri ca si cum ar fi fost prietene bune de foarte mult timp, si nu s-auvazut o perioada indelungata, iar acum au o multime de povestit. Intrarea lor galagioasa le soca pe toate din camera, ele intorcandu-se de la cina de cel putin un sfert de ora.
Pathy nascuse a treia zi de la sosirea Oliviei, si era foarte fericita ca totul decursese far nici un fel de probleme. Acest lucru o imbarbata si pe Olivia. Olivia se purta cu nou-nascuta noii sale prietene ca si cum ar fi fost a ei.
Intre timp relatia celor doua le-a facut si pe celelalte femei din salon sa se imprieteneasca, iar asistentul care venea in vizita in fiecare zi nu putea crede ca niste femei atat de diferite, in plus doua de pe Cami, pot fi atat de bune prietene.
La inca doua zile de la nasterea copilului lui Pathy, Ollivia primeste o veste proasta de pe Kathu. Sotul ei murise fara a apuca sa-si vada primul copil. Avusese un accident la locul de munca. Acest tip de accidente erau foarte rare, dar si foarte drastice.
Toate fetele din camera au imbarbatat-o, dar fara a obtine succesul scontat, Olivia cazand intr-o stare de melancolie din care nici una dintre fete nu mai credea ca o poate scoate. Salonul 13 a devenit cel mai tacut dintre toate, deoarece restul fetelor pastrau linistea caci vazusera ca orice incercare de a imbarbata e fara folos. Nici la masa nu mai iesea. Fetele ii aduceau felurile care stiau ca-i plac, insa ea nu ciugulea nici cat un porumbel.
Trecu asa inca o saptamana, pana ce Oliviei i s-a rupt apa si a fost dusa intr-unul din saloanele de nastere. Asistentul care o introduse in salon si care o vazuse cat era de agitata atunci cand venise, nu putea sa creada ca a devenit asa de calma (nu stia ca sotul ei murise) si mergea asa de calma. Parca ar fi fost in transa.
Facea intocmai ceea ce-i spuneau doctorii, astfel incat nasterea decurse fara nici un fel de complicatii. Nascuse fata. Cand o vazuse, un zambet trist lua nastere pe chipul ei, intinse mainile intr-o cerere nonverbala. O lua in brate, se uita in ochii ei. Deodata pe fata Oliviei se vazu o umbra de deznadejde si de teama, insa nu teama ca va trebui sa creasca singura un copil, ci o teama, ca si cum ar fi vazut ceva groaznic. O saruta, si muri. Nimeni dintre cei din salon nu-si putura explica ce anume se intamplase, cum a trecut ea atat de repede prin atatea stari si cum expresiile faciale se schimbau ca niste masti de actorie, de care actorul nu e multumit.
Nou-nascuta era perfect normala, numai ca spre deosebire de ceilalalti copii ea nu a scos nici un sunet. Doctorii s-au gandit ca poate este muta, si compatimeau bietul copil, fara nici un parinte, si cu un defect.
Fetele din salonul 13 parca pietrificasera cand auzira povestea colegei lor de camera, iar Pathy incepu sa planga.
- Nu va suparati, oprise ea asistentul cand acesta vru sa iasa din salon. As dori sa-i cresc eu fica fostei mele prietene.
Asistentul ramase uimit de femeia aceasta barbatoasa, care era printre femeile de la care el nu s-ar fi asteptat niciodata la o asemenea propunere, si pe care o vedea acum cu lacrimi amare in ochi.
- O sa rog doctorii sa ia legatura cu dumneavoastra, caci eu sunt un simplu pion aici, si nu am putere de decizie.
Dupa doua ore reveni in salon:
- Domnul doctor Garmex vrea sa schimbe doua vorbe cu dumneavoastra.
- Dar el nu are nici o legatura cu fiica mea, sau cu nasterea ei, nici macar nu e responsabil cu tinerea sub observatie.
- Nu are nici o legatura cu fiica dumneavoastra. E in legatura cu fiica Oliviei.
- Va rog sa asteptati 5 minute sa ma aranjez putin.
Asistentul nu-si putu retine un suras, dar iesi fara sa mai spuna nimic.
Dupa 10 minute se aflau la usa apartamentului doctorului Garmex. Asistentul batu, o introduse pe Pathy, apoi pleca la treburile lui. Pathy se uita uimita la omuletul mic din birou, fara nici un fir de par pe cap sau fata, dar nu avu prea mult timp sa-l studieze caci doctorul incepu:
- Ma numesc Garmex Alexander, dar asta cred ca nu are nici o importanta. Ati venit aici sa discutam despre nefericitul caz al fiicei Oliviei care a ramas fara nici un parinte. Sa stiti ca acest caz nu este asa de usor deoarece apar cateva piedici.
- Vom incerca sa le depasim pe toate, tin neaparat sa cresc eu copilul aceleia pe care nu am cunoscut-o demult, nu am petrecut prea mult timp impreuna, dar care s-a dovedit a-mi fi cea mai buna prietena de pana acum.
- In primul rand trebuie sa discutam cu rudele apropiate sa vedem daca si ele sunt de acord. Am trimis o nava pe Kathu pentru a le aduce aici, insa se pare ca va trebui sa vorbim altfel. Pana atunci sa mai vorbim putin despre restul inconvenientelor care vor trebui depasite in cazul in care familia Oliviei accepta sa va lase copilul in grija. S-ar putea ca pe planeta dumneavostra conditiile sa nu fie tocmai prielnice pentru cresterea unui copil de pe Kathu. Trecerea aceasta brusca, de la o mama de pe Kathu pe o planeta mare cum este Crami, de aceea o data la doua luni trebuie sa va prezentati cu fetita la un control amanuntit.
- Asta nu cred ca ar fi o problema in ceea ce ma priveste, insa sincer mi-as dori sa nu apara genul asta de complicatii.
- Nu ne ramane decat sa speram ca nu vor fi, si in primul rand, in ceea ce va priveste, familia ei sa accepte sa v-o lase in primire. S-ar putea sa va ceara permisiunea sa o viziteze la un anumit interval de timp, sau chiar sa-si petreaca un anumit timp la ei pe planeta.
- Vom vedea ce se va hotara cu familia cand va ajunge aici, puse Pthy capat discutiei.
Doctorul nu mai incerca sa spuna altceva, femeia parea foarte convingatoare, si in fond avea si el si alte treburi.
Dupa cinci zile de la discutia cu doctorul, zile in care Pathy deja se purta cu fiica Oliviei ca si cum ar fi propria ei fiica, fusese chemata iar de asistent in apartamentul doctorului. Aflase ca venise familia Oliviei. Puse copilul la locul lui si pornise spre apartamentul medicului o frica, intemeiata de altfel, in ceea ce priveste planurile pe care si le facuse ea cu fiica Oliviei.
De data aceasta refuzase compania asistentului, spunandu-i ca stie drumul spre apartamentul doctorului. La usa ezita putin inainte de a bate. In discutia ce urma in apartament temerile i se adeverisera, si redeveni femeia ursuza specifica planetelor gigant. Iesi cu lacrimi in ochi, fara a saluta.
Familia Oliviei ceruse sa vada copilul. Fura condusi in camera in care era tinuta in afara timpului in care Pathy avea grija de ea. Cand se apropiara de copil, toti ramasesera fara glas, si se uitau tinta la el, cu uimire si ca si cum nu ar fi inteles nimic. Cea mai batrana dintre cei care se aflau in camera se intoarse spre doctor si spuse simplu:
- Copilul ne cere sa îl lasam in grija lui Pathy.
Doctorul ramasese uimit, si nu putea intelege cum de si-au schimbat toti parerea, si mai ales nu intelegea cele ce ii spusese batrana: ”copilul ne cere”. Insa cand veni si el langa copil simti o stare inexplicabila, stare care îl facu sa nu mai continue discutia cu familia, discutie pe care toti cei din incapere o considerau de prisos. Mai tarziu doctorul aflase ca toti cei care intrau in contact cu micuta se simteau detasati de lumea reala, si deveneau mai buni.
Doctorul trimise a doua oara in acea zi dupa Pathy. Cand aceasta intra in apartamentul doctorului, nu-si putu explica schimbarea care intervenise in atitudinea familiei care acum renuntau la micuta si nu cereau nici un fel de visite sau vesti despre dansa pe parcursul intregii ei vieti.
Reveni in camera bucuroasa ca acum are doi copii pe care ii iubeste la fel de mult.
…………………………….
Ajunsa pe Crami, povesti familiei drama Oliviei, iar acestia acceptara copilul fara nici un protest, compatimind familia ei. Copila fusese numita dupa mama ei, Olivia.
Se dezvolta uimitor de repede pentru un copil de pe o planeta mijlocie, intrecand-o chiar si pe sora sa vitrega, Mia. La controalele periodice nu se constata nici o problema de acomodare pe noua planeta, probleme cu care se confruntau persoane mature care incercau sa faca acest schimb de mediu.
La varsta de 5 ani, cand trebuia sa fie data la scoala, din punct de vedere fizic arata ca un copil de 9 ani, iar in ceea ce priveste scoala, ciclul gimnazial se dovedea a fi de prisos. Se dovedi ca era unul din putinii copii din univers care puteau face 3 ani scolari intr-un singur an. Aproape de aniversarea a 12 ani de viata ea se afla la sfarsitul clasei a XII-a, era privita cu teama de cei care o inconjurau. La varsta de 12 ani, cand iesea la plimbare cu Mia, diferentele dintre fizicul lor frapa pe toata lumea. Semanau cu o mama si fiica ei.
Avea un psihic inexplicabil pentru multi. Era un copil tacut, nu spunea nimic daca nu era intrebata, iar cand raspundea multi nu intelegeau ce a vrut ea sa spuna. Desi nu avea prieteni, era respectata si nimeni nu indraznea sa o contrazica sau sa o provoace. Toti oamenii care o cunosteau nu puteau crede ca un copil poate fi atat de cuminte, ea negresind nici o data, in cel mai insignifiant fel.
De la varsta de 15 ani, cand parea o persoana de 25 ea nu isi mai schimba infatisarea. Era ca si cum ar fi ramas asa, fara sa mai imbatraneasca. La 15 ani avea facute deja doua facultati facute, la 20 de ani terminase toate facultatile de pe Crami.
3 ani de zile nu a mai facut nici un fel de studiu. S-a apucat de lucru. I se ofereau mari oportunitati pe acea planeta insa ea le refuza. Dorea sa lucreze la mina.
Cand se prezenta la biroul de angajari intampina cateva greutati la angajare.
- Sunt foarte putine femei care lucreaza in domeniul acesta. E foarte greu.
- Voi lucra de proba o saptamana, apoi vom discuta conditiile angajarii.
Functionarul se codi, insa nu refuza. Olivia avea un fizic impunator si putea rivaliza cu cea mai mare parte a barbatilor in ceea ce priveste forta.
In saptamana care urma facu minuni in mina. Lucra cat 6 oameni, nu se plangea niciodata de conditii si era exacta ca un ceas, nimic mai mult, nimic mai putin.
Supraveghetorul ei raporta direct functionarului, care-si pierduse 3 trei zile in mina pentru a vedea cu ochii sai ceea ce i se relata.
La sfarsitul saptamanii, Olivia se prezenta in broul de angajare si trecu direct la subiect:
- Lucrez doua ture consecutive pe zi, adica 17 ore, salariul de 5 ori mai mare decat ar trebui platit in functie de timp, nu din cauza faptului ca lucrez mai mult, ci pentru ca muncesc intr-adevar pe masura platii pe care o cer. Vreau sa am sub ingrijire 3 utilaje, unelte fara probleme, si 5 transportoare.
Functionarul ramasese perplex, nu avu puterea de a zice nimic decat sa dea din cap afirmativ.
Dupa o lunga pauza intreba:
- Pe cat timp vreti sa facem contractul?
- Rezilierea contractului se va face cand voi cere eu, si cred ca nu o sa doriti ca aceasta sa se intample din cauza nerespectarii celor ce am cerut eu, deci din punctul meu de vedere se va face cand ma voi plictisi, asta nu inainte de un an de zile.
Functionarul nu mai spuse nimic si ii dadu formularul. Dupa ce Olivia iesi din birou realiza ca nu mai fusese pus niciodata in situatia asta. Pana acum nu aparuse nici o femeie la biroul de angajari, dar mai ales, nu auzise ca ar fi cineva capabil de ceea ce facea Olivia. Zambi la amintirea discutiei cu Olivia. Nimeni nu indraznise sa vorbeasca cu el in acel stil, mai ales o persoana care vine sa ceara de lucru.
Functionarul astepta ca Olivia sa apara dupa un anumit timp sa mai ceara unele schimbari in ceea ce priveste cererile pe care le facuse, sa mai renunte la o tura, la un utilaj. Nimic din toate acestea insa nu deveni realitate.
Colegii de munca o poreclisera Gorc. Gorcul era un animal de pe acea planeta cu foarte multe calitati; era considerat cel mai destept animal, dintre cele care nu isi realizasera o civilizatie, din intregul univers, era foarte puternic, avea un aspect placut, insa foarte incapatanat. Orice incercare de a-l domestici, sau de al ingradi a esuat.
Colegii sai de munca o simpatizau. In pauze se aseza pe primul loc liber pe care îl vedea, vorbea putin, dar spunea numai esentialul, orice fel de raca intre ea si alt barbat era inabusita din fasa, pe deasupra intervenea si intre ceilalti colegi cand se isca vreo cearta potolind spiritele. Zambea la complimentele si avansurile pe care i le faceau cei mai tineri, insa nici unul dintre ei nu a primit mai mult de un zambet.
Astfel au trecut aproape 3 ani. Olivia astepta sa se termine si al treilea an la acest loc de munca pentru a se apuca si de o altfel de cunoastere a Universului. Voia sa calatoreasca, sa cunoasca si alte planete, sa le vada in realitate nu doar din imagini.
Din ceea ce castigase pusese deoparte cam 90%, dar fiind investiti corect avea un profit de 50% din ceea ce stransese.
Se pregati deci sa plece sa calatoreasca. Hotari sa inceapa cu cele mai salbatice planete din Imperiu. Intrase in imensele paduri de pe Garmon, petrecuse o luna si jumatate pe Dina, o planeta acoperita complet de ape sarate, isi incercase puterile pe Arakis -planeta desert, fusese pe cea mai mare planeta a imperiului si facuse acolo antrenamente intensive de dezvoltare a musculaturii.
In urma acestor vizite hotara sa intre in Brigada de Mentinere a Linistii Imperiale. Avansase repede in grad datorita aptitudinilor sale si datorita curajului ei. Nu ezita nici odata sa se duca acolo unde era mai periculos. Desi avansase mult in grad refuza sa stea dupa un birou si sa dea ordine. Lua comanda directa a unei grupe de 20 de oameni pe care ii antrena ea insasi timp de 3 ani. Dupa acesti ani petrecuti cu antrenamentul era pregatita sa revina dupa spusele ei, iar cei care o cunosteau deabia asteptau sa vada rezultatele. Imediat ce a ajuns la Centrul de comanda intreba care e cea mai grea misiune, intreba daca nimeni altcineva nu vruse sa o ia si pleca. Colegii ei cand au auzit ca ea a luat misiunea de pe Chaos, un nume dat nu intamplator, asteptau vestea disparitiei altei echipe.
Chaos era una dintre cele mai primejdioase planete atat din cauza conditiilor meteorologice, a faunei carnivore de dimensiuni mari cat si a gruparilor extremiste bine inarmate ce se aflau pe acea planeta si care nu erau deloc usor de stavilit.
Primul raport de pe Chaos uimeste pe toata lumea, nu prin ceea ce comunica el cat prin faptul ca era un prim raport de pe Chaos. Nici o alta echipa nu reusise sa supravietuiasca mai mult de doua ore pe acea planeta. Dar echipajul Oliviei surprindea cu fiecare nou moment, caci acestia nu numai ca fusesera antrenati de Olivia dar erau si inarmati cu „unelte” create de ea. Arme care creau un camp care ucidea orice fiinta vie pe o raza de 50 km, dar si sistemul de protectie al celui care o folosea se dovedeste a fi foarte interesant, avand aceleasi dimensiuni cu arma, aproximativ cat o statie de emisie receptie.
Astfel inarmati, cei 20 de oameni, intr-o saptamana, au redus cu aproximativ 24% populatia animala a planetei, fapt care a determinat predarea restului locuitorilor.
Nimeni nu credea ca rebeliunea de pe Chaos va lua sfarsit vreodata. Stirile s-au raspandit cu o viteza uimitoare, odata cu ele si amanuntele vietii Oliviei. O mare parte a populatiei Imperiului punand cap la cap aceste informatii despre aptitudnile ei si varsta Imparatului au ajuns la concluzia ca ea este urmatorul Imparat. Multi sceptici contestau acest lucru prin simplul fapt ca nici o fiinta de sex feminin nu a fost vreodata Imparat, si teoria lor statea destul de bine caci acestia au fost in numar de 25716.
Sfarsitul
Drumul de intoarcere era asteptat de toti membrii echipajului Oliviei, insa ea parea oarecum dezamagita. Se astepta sa intampine o rezistenta mult mai solida. In toate colturile Universului incetasera orice forma de rebeliune odata cu raspandirea vestii caderii celui mai puternic punct de rezistenta.
In sfarsit se pare ca Universul ajuns sa fie asa cum dorea primul Imparat. Echipajul Oliviei, care se apropiase foarte mult de ea, devenise grupul care o proteja in permanenta, si nu un grup oarecare ci unul de prieteni.
Olivia refuza o nava de protocol care i se ofera pentru intoarcere si prefera sa se intoarca cu nava de lupta cu care au venit. Inainte de decolare se da vestea mortii Imparatului, veste care face ca plecarea sa fie amanata, arata clar intregului Univers ca ea e urmatorul Imparat, si veste ce face ca destinatia sa se schimbe: Geea - planeta centrala.
Un lucru e cert: intervenea ceva cu totul si cu totul nou in Imperiu.
In drumul spre Geea are loc un accident la care nimeni nu s-ar fi asteptat: nava Oliviei trece pe langa o stea batrana care isi gaseste sfarsitul tocmai in momentul in care nava Imparatesei trecea la cea mai mica distanta posibila fata de ea - 80 milioane km iar suflul exploziei o prinde din plin ceea ce inseamna distrugerea navei, a echipajului, dar cea mai mare pierdere - Olivia.
Vestea cade ca un ciocan peste un vas de portelan. Numai ca nu acesta e sfarsitul. Stelele explodeaza rand pe rand, din ce in ce mai multe, pentru ca in final sa fim martorii disparitiei Universului.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!