poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1692 .



Nicena, ora 2.30
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Saz ]

2004-01-26  |     | 





Se intorcea de la petrecerea unei prietene. Cosmin era imbracat in smochin negru, purtand joben. Elegant si ametit era... slabiciunea lui in fata alocoolului il urmarea de fiecare data la fiecare petrecere.
Obiceiuri de care nu se dezvata: bautura, distractia, pleca ultimul spre casa si de fiecare data singur, pe jos, pe un itinerariu bine batatorit.
"Cu ochii inchisi ajung acasa!"
Pe drum, mergea drept, pe o singura carare, chiar daca ochii ii fugeau dupa tot felul de lumini miscatoare... in mintea lui. La un moment dat, se opreste in capatul unei strazi.
Priveste calea pe care trebuie sa o parcurga si vede doar felinarul de la capatul celalalt. Se uita dupa panoul cu numele aleii... Nicena.
"Bizar! N-am mai trecut pe aici."
Se uita la ceas... 2:30. Se uita in jur si inainteaza hotarat spre celalalt capat luminat.
Nu parcursese un sfert din distanta, cand o puternica ameteala il cuprinde. Nu rezista vartejului care il apucase si cade, pierzandu-si cunostinta.
O strada plina de case vechi, cu vegetatia uscata, ca si cum ar fi fost o seceta cumplita, garduri din caramida cu tencuielile scorojite, cu gauri de parca ar fi fost un razboi intre vecini. Totul negru, urat, bolnavicios.

***

Deoadata apar doua umbre. Se apropie de Cosmin un barbat si o femeie...
- Il primim? intreaba barbatul.
- Pare curat.
- O fi vreun bogatas ratacit.
- Da... miroase a bautura totusi.
- Un bogatas beat!
- Bine, bine! Hai sa-l luam!
- Oricum l-am fi luat. Doar nu-l lasam aici! exclama barbatul.

***

L-au luat si l-au dus intr-o casa inalta cu doua nivele si mansarda, dar nimic special la ea, acelasi aspect invechit, intunecat si bolnavicios.
La usa il astepta o femeie batrana, cu parul scurt, complet alb, bine imbracata, cu un altruism exprimat prin privirea ei albastra, putin rece.
Era o casa frumoasa care insela impresia de afara. Lustre de cristal, parchet lucios, covoare persane, fotolii mari si comfortabile... lumina, alb, crem, sanatate.
L-au dus intr-o camera de la etaj unde l-au instalat intr-un pat mare si pufos.
Cu ochii intredeschisi a vazut-o pe stapana casei care i-a tinut un discurs de primire dupa ce i-a adus, pe noptiera de la cap, un ceai foarte aromat, imbatand intreaga camera cu placutul miros. Cosmin vedea si auzea totul ca prin vis.
- Bine ai venit la mine in casa! Ma numesc Ana si de acum inainte iti voi fi cea mai buna prietena. Te vei simti extrem de bine aici, o viata placuta pana la adanci batraneti. Nu o sa ai griji, doar activitati placute.
Vocea ei calda ii magaia auzul, astfel a reusit sa scoata un zabet, multumitor pt. Ana.
- Acum te las... cand te trezesti sa-ti bei ceaiul. Odihneste-te si viseaza frumos... de fapt iti traiesti visul, zice ea zambind.
Acelasi zambet schitat de Cosmin, dupa care intr-o clipa adoarme.

***

Singur intr-un pat mare, era intr-o camera foarte frumoasa, cu o singura remarca: prin perdelele albe se observa ca geamurile ferestrelor erau opace.
Se trezeste bine odihnit. Se intinde de parca ar fi dormit doua zile si incepe sa se uite in jur. Nerecunoscandu-si camera, intra in panica, totusi se controleaza, gandeste putin, dar nu isi da seama unde este. Se duce la fereastra, o deschide si ramane ingrozit... o mare de cer, cer plin cu stele... se uita in jos, in sus... cer in toate partile. Inchide fereastra, respira adanc si repede se indreapta spre usa.
"Ar fi culmea sa vad apa acum!"
A deschis usa, dar apa nu si-a facut simtita prezenta, poate doar umiditatea putin ridicata. La usa a gasit o gorlia. Un om inalt, plin de muschi, cu o fata care exprima prostie, era un om facut pt. interventii in forta.
- Nu aveti voie sa iesiti din camera, deocamadata. zise gorila.
- De ce? Dar tu cine esti?
- Eu sunt cel care va apara si nu aveti voie sa iesiti! Ordine de la stapana.
- De ce?
- Asta numai dumneaei stie sa va raspunda! Eu doar execut.
- Bine !!!
Inchide usa si se intinde pe pat. Trecusera doar zece minute si deja nu mai suporta camera. Mirosul ceaiului aromat, pe care nu l-a baut, acum il deranja. Devine foarte agitat si incepe sa se plimbe prin camera.
"Cum fac sa ies din camera asta?"
Se uita la o vaza... "Dar... nu cade dintr-o vaza!"... insa rupe un picior de la un scaun. Respira adanc de trei ori, de parca s-ar fi pregatit pt. scufundare si tremurand deschide usa, il loveste pe paznic si intr-o clipa se trezeste cu gorila la picioare.
Acum era intr-un hol inchis cu patru usi, usa la cele doua capete si in lateral.
Deschide o usa si de acum intra intr-un labirint. Dintr-un hol in altul, nu exista nici o camera, ca cea in care a fost cazat. Deodata se aud voci care il strigau. Erau stapana si doi insotitori, dupa voci, tot gorile. Cosmin accelereaza pasul, dar vocile se auzeau din ce in ce mai aproape. Intra iarasi in panica, nu mai deschide normal usile, ci le forteaza, uneori chiar cu un singur pumn reusind sa le deschida. Fugea de frica sa nu fie inchis. Acum se sufoca, ii era foarte cald, isi simtea corpul greu, dar nu renunta.

***

Dupa ceva vreme, obosit, cu dureri musculare, transpirat, ajunge in holul principal al casei. Acolo o gaseste pe Ana, mai erau cativa metri pana la usa, iar Ana in stanga lui.
- Unde pleci? il intreaba.
- Acasa! raspunde rastit.
- Aici ce este?
- Nu stiu.
- Paradisul tau, draga Cosmine! Cand o sa iesi pe usa aia o sa dai de o lume rea, cruda, mizerabila. Aici fericirea ti-o ofer pe tava... fara griji, numai placeri... un vis frumos... superb!
- Nici macar nu stiu unde sunt!
- Esti intr-un loc frumos... ce mai vrei?
- Vreau acasa! acelasi ton copilaros si obraznic.
- Alegi acum intre lumea mizera de afara sau visul frumos de aici.
In timp ce termina fraza, se intorcea ca sa plece, iar in scena apar doua gorile, care se indreapta spre Cosmin. Speriat, nu asteapta sa vada, ce intentioneaza cei doi, si alearga spre usa. Se opreste acolo... usa nu avea clanta. Calmi, cei doi indivizi pasesc spre Cosmin, dar acesta isi ia avant si sparge usa...

***

Se trezeste in capatul celalalt al strazii. O durere la ceafa il incearca, cerceteaza si gaseste sange. Isi cauta portofelul si nu-l gaseste. Se uita la ceas... 2:31. Cauta numele strazii... panoul are doar chenarul in care este scris numele.
"Ce s-a intamplat?"
Ridica din umeri si isi urmeaza drumul spre casa. In timp ce pleca, se uita in spate, la strada pe care a parcurs-o. Tocmai se stingea lumina de la reclama unui han... "Vis".




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!