Grobok banuia ca toate acele litere inscrise pe discul verde pe care-l cumparase ieri din magazinul de antichitati tinut de Lea (asa se numea tanara sotie a lui Gottfried) nu apartineau nici unui alfabet cunoscut. Apoi il chema Lea caci venise s-o viziteze un expert si aveau acum prilejul sa obtina o parere competenta si gratuita in aceasta privinta. Era un tanar slab si nervos, fuma fuma tigari de foi si anevoie isi ascundea interesul pentru juna roscata. El le confirma ca semnele nu erau alfabetice. « Acest obiect este, desigur, o copie recenta si sintetica a unui disc de smaragd ce dataeaza probabil din primele veacuri ale erei crestine spuse. Pe vremea aceea oamenii credeau ca pot invoca spiritele si demonii cu ajutorul sunetelor, al gesturilor si al figurilor. Discul e perforat, se vede limpede ; in gaura se introducea un fel de curea de piele si, prin nu stiu ce alta operatiune, i se imprima o miscare de rotatie ; discul scotea atunci un fel de suierat. Caracterele gravate pe el sunt socotite a actiona asupra unui spirit familiar, sunt chiar numele lui. » Pe urma, expertul glumi indelung si ambiguu cu Lea, aruncandu-i lui ca din intamplare : « Chestia asta se numeste strophalos . »
Inainte de a pleca, voi sa afle asa, intr-o doara, cat platide Grobok pentru disc. Suma era modesta dar el banuia ca Lea il avusese pe degeaba. « Asculta, facu expertul, daca nu l-ai fi cumparat de la Lea as zice ca pretu-i depaseste oaresicat valoarea dar, fiindca tot sunt pe cale de a organiza o expozitie de obiecte magice, muzeul meu ar putea sa iti ofere un prêt dublu daca vei binevoi sa mi-l cedezi mie. » Oricat de sintetic ar fi fost, pana la urma discul ii trezise interesul lui Grobok, iar el n-avea nevooie de bani. Refuza politicos. Expertul ceru sa se mai uite odata la disc. Se afla acum aproape de usa si si-si luase deja ramas-bun de la Lea. Il cantari, privi in gol, stranse din buze si, in sfarsit, rosti o suma care era dublul celei de dinainte. « E tot ce-ti pot oferi si, crede-ma : e de cinci ori mai mult decat face. » In orice caz, era de patru ori mai mult decat il platise el insa Grobok ii respinse inca o data oferta, fara sovaiala si vag intrigat.
A doua zi se lasase intunericul cand cineva ii batu la fereastra. Era Lea care-i aducea unul din numeroasele-i daruri : doua pahare din cristal de Boemia si o sticla de vin ca sa aiba cu ce le umple. « Gottfried a plecat pe nepusa masa sa cumpere niste mobile din Anglia, cateva zile sunt singura iar tu esti cea mai simpatica persoana persoana de prin apropiere. Imi esti ca un frate. » Hotarat lucru, Lea era a naibii de bine facuta si de atragatoare ; trebuia sa se gandeasca bine la prietenia-i pentru Gottfried ca sa nu mangaie parul roscat, mainile, coapsele stranse intr-un colant verde. Astazi observa, era eleganta, fardata cu grija si mirosea a briza. In interiorul apartamentului era grozav de cald iar in gura avea un gust puternic de sare de mare. Ii multumi pentru paharele de cristal, destupam sticla de Chianti vechi de treisprezece ani si le umplu ochi. Fiindca Lea nu cinase inca o invita la restaurantul chinezesc apoi se intoarsera acasa si sporovaira pana pe la doua de noapte. Cu toate ca unele vorbe ale Leei privitoare la singuratatea ei si la defectele lui Gottfried ar fi putut fi interpretate ca o incurajare voalata se prefacu surd si se gandi la altceva. Pe pragul usii, roscata il imbratisa cu caldura, iesi apoi se intoarse catre el. « Am uitat ceva ii spuse. Oare, intr-adevar, nu ai de gand sa vinzi discul ? Nu valoreaza mare lucru, stii, da ram un client nebun care mi-a oferit pe el o mie de florini caci se ocupa cu magia sau asa ceva. Iti dau tie noua sute iar eu pastrez restul » Era de noua ori mai mult decat daduse pe el dar o refuza politicos.
Toata noaptea o visa numai pe Lea, incat a doua zi era teribil de nervos si lucra prost. Abia se intoarse acasa ca aparu Lea. « Am cumparat doi babi pangang deliciosi si mai am o ultima sticla de Chianti vechi de treisprezece ani. Vino sa mananci la mine. » De asta data, catre ora noua, se pomeni cu gura Leei lipita spasmodic de a lui si pana la noua dimineata trupurile li se cautara fara incetare unul pe altul. Era insuportabil de cald si simtea in nari o briza sarata d emare. « Din prima zi cand te-am vazut, ii declara tanara femeie m-am simtit irezistibil atrasa de tine. Asa e destinul : degeaba i te impotrivesti. » Se imbraca in viteza, ii telefona secretarei ca sa isi justifice intarzierea si-i promise Leei sa se intoarca la ea cat mai devreme posibil. « Uite, ii spuse ea, prietenii obisnuiesc sa faca afaceri intre ei, si am sa-ti propun o afacere buna. Clientul meu nebun a revenit ieri si mi-a oferit doua mii de florini pentru discul verde. Iau eu cinci sute si tu o mie cincisute, ce zici ? » Ii promise sa se mai gandeasca dar Lea, atragandu-l la ea intr-un elan de pasiune, ii ceru sa ia o hotarare pe loc. « Da-mi cheia ca sa ma duc sa-l iau ; clientul se intoarce la pranz. » « Ti-l aduc eu in seara asta, minti el. Din pacate l-am luat ieri la birou ca sa-l arat unui coleg. » « Bine, du-te acum si vino sa cinezi cu mine la sase. ».
Vag intrigat, Grobok trecu pe acasa si lua discul cu el. Cum se facea oare ca i se oferea acum de douazeci de ori mai mult decat il platise el ? Ce valoare putea sa aiba ? Masa asta verde translucida te facea sa te gandesti la un smaragd dar un smaragd de asemenea dimensiuni, de-ar exista, ar valora fara doar si poate vre-o patru milioane. Cum era de neinchipuit ca atatia oameni sa se fi inselat asupra calitatii materialului, parea mai probabil ca un client nebun voia intr-adevar sa-l cumpere pentru pretinsele-i insusiri magice. Decise sa-l ceeze la pretul de doua mii de florini din dragoste pentru frumoasa Lea. Nu inceta dealtminteri sa se gandeasca la ea cand, catre orele trei, expertul ii facu o vizita cu totul inopinata. « Stii, iiexplica el, tocmai am trecut pe la Lea care mi-a spus ca ai discul al birou si ca urmeaza sa i-l aduci in seara asta ca sa-l vanda cu doua mii de florini. Ei bine, am izbutit sa obtin trei mii de florini de la muzeul meu si am convenit cu ea sa ti-l cumpar la acest prêt. Am banii la mine. »
Grobok se declara de acord cu noua oferta dar nu inainte de a fi stabilit daca Lea insasi isi daduse consimtamantul. Ii telefona la magazin si Lea confirma ; dar, spuse ea, intre timp clientul nebun ii propusese cinci mii de florini pentru discul verde, iar ea, bineinteles, prefera sa vanda celui mai bun cumparator. Daca expertul dadea mai mult, cu atat mai bine. « Ma puneti pe cruce » spuse expertul cand afla vestea. « Va dau sase mii de florini si nimic mai mult. Haide, scoate discul. » Dar n-avea decat trei mii la el, iar Lea ii striga lui Grobok, in receptor, sa nu se desparta de disc inainte de a avea in mana suma intreaga. Expertul pleca sa faca rost de bani.
O jumatate de ora mai tarziu, Lea ii telefona din nou : clientul nebun ii oferise acum zece mii. Il implora pe Grobok sa vina repede sa-i aduca marfa inaintea intoarcerii expertului, caci altfel ar fi avut prea multe explicatii de dat. In autobuz, isi zicea ca avea sa pastreze jumatate din suma iar restul avea sa i-l dea frumoasei Lea. Ar fi trebuit sa ajunga in vre-o zece minute ; constata insa ca la capatul lor era singur in autobuz iar acesta o apucase pe un cu totul alt drum decat de obicei. « Asta nu e autobuzul 5 ? » il intreba pe sofer. « Ba da, dar v-am spus ca merg la garaj, nu ? » Nu-si amintea sa-l fi auzit dar, cum tocmai ajunsesera, cobora. Intr-adevar, nu numai ca se intorsesera la garaj dar erau chiar in garaj unde domnea bezna. Soferul ii smulse geanta fara un cuvant si scoase discul verde. Stupefiat, Grobok ramase intr-un colt sa priveasca in timp ce falsul sofer se descalta, isi descinse cureaua, o trecu prin gaura de la strophalos si, invartind incet, ii imprima acestuia o miscare de rotatie constanta. Discul incepu sa scoata un suierat si sa raspandeasca o stralucire verde care, la un moment dat, deveni orbitoare. O forma se desprinse atunci care aducea cu un leu iar suieratu se preschimba intr-un urlet infricosator. Soferul voi sa fuga dar se starni un vant sarat, leul verde se napusti dupa el si omul se prabusi la pamant zvarcolindu-se, apoi trupul i se intepeni. Totul reveni la normal. Grobok, cu inima batandu-i dar vioi, isi recupera discul verde, se indrepta catre usa si-si urma instinctul ca sa se intoarca in oras unde se duse direct s-o gaseasca pe Lea care-l astepta cu nerabdare.
Cand ii povesti ce se intamplase, Lea cazu pe ganduri. « Stii, ii spuse ea, n-am vrut sa te inspaimant insa cred ca discul asta verde, a carui valoare de obiect antic, la drept vorbind, n-o cunosc, are totusi niste insusiri stranii. » Il lua de mana si-l duse pe o scara in spirala intr-o pivnita unde, apasand pe un buton invizibil, facu sa pivoteze o parte a zidului dand astfel acces catre o incapere secreta. Grobok simtea sarea de mare in gura si in nari si-i era teribil de cald. Pe jos zacea trupul teapan dar fara nici o urma de descompunere al lui Gottfried. « Vezi, ii spuse Lea, l-am surprins slujindu-se de disc in acelasi fel ca si falsul tau sofer. O forma verde s-a itit, aidoma unui leu, si iata rezultatul : de atunci e fara de viata dar nu miroase urat. Marturisesc ca am vrut sa scap de disc si ti l-am vandut pe o suta de florini. Pe urma amvrut sa il recuperez insa intre timp am inteles o sumedenie de lucruri : pe tine te-am antrenat in aceasta aventura pentru ca te iubesc si te-am iubit deja de prima oara cand ne-am intalnit. » Grobok marturisi si el ca fusese indragostit la nebunie de Lea dar ca prietenia pentru Gottfried il impiedicase nu numai s-o abordeze ci si sa-si recunoasca iubirea in fata lui insusi. « N-avem multa vreme de pierdut, ii spuse Lea. Expertul nu va intarzia sa vina sa isi ceara discul si mai e si celalalt, care e mult mai puternic si pe care l-am folosit impotriva expertului caci n-aveam nici o intentie sa-i vand un strophalos altcuiva decat tie. » Il parasira pe Gottfried nici-viu-nici-mort in incaperea secreta si urcara in magazin und Grobok voi sa afle totusi provenienta discului verde. « Am sa-ti explic alta data » murmura Lea aratandu-i cu degetul umbra expertului proiectata pe geamul mat al usii de la intrare. In clipa urmatoare, rasuna soneria. « Repede, sa iesim prin spate ! » In curte se afla insa un urias, la vre-o cicncizeci de ani, cu sprancene stufoase si infatisarea unuia care ia lucrurile in serios. El puse mana pe Lea si o arunca precum un sac pe umarul stang apoi ii trase lui Grobok, care schitase o miscare de protest, un asemenea pumn ca acesta trecu prin geamul verde al usii din spate. « Strophalos, ii striga Lea, fa-l sa cante ! » apoi disparu purtata de urias.
Auzind de buna seama zarva, expertul alergase la fata locului si acum il ameninta pe Grobok cu un pumnal. « Da-mi discul ! » il soma el in timp ce Grobok, inca ametit de lovitura, abia il auzea. « Da-mi discul ! » urla expertul inca o data dar Grobok observa ca-i tremurau mainile si ca nu facuse nici un pas inainte. « Ma intreb, ii raspunse el calm, ce valoare are pentru dumneavoastra discul acesta ? » « Am sa-ti explic de indata ce-l voi avea », replica expertul. Grobok ii dadu atunci obiectul la care celalalt facu aceleasi gesturi ca si falsul sofer : se descalata, isi scoase cureaua, o introduse in gaura discului si-l roti incetisor in jurul ei.
« Sa admitem ca am si eu unele cunostinte de negustor de antichitati se confesa expertul. Obiectul de fata, asadar o placa de smaragd pur cu sigilii magice taiate in ea acum cel putin unsprezece secole, depaseste in valoare comerciala tot ce-am vazut vreodata in viata mea. Din pacate marfa aceasta nu poate fi vanduta caci a fost furata din Roma, in 1963. E vorba, se spune, de unul din faimoasele discuri ale luiIulian Teurgul cu care se invoca un demon, o femeie de o frumusete incredibila. Nenorocirea mea e ca am intalnit-o pe aceasta femeie si m-am indragostit de ea. Numai posedand discul de smaragd imi va apartine si ea. Trebuie doar sa il pun sa cante. »
In acest timp, discul incepuse sa suiere incetisor si sa emane stralucirea-i verzuie.Apoi lucrurile se repetara aidoma dinainte privirilor inspaimantate ale lui Grobok. : se ivi forma leonina care se arunca mugind asupra expertului ce incerca sa fuga dar cazu teapan la pamant, alaturi de discul acum inert.
Grobok lua in mana smaragdul cu semnele-i ciudate. El incepu sa vibreze dar ramase opac. Isi reaminti ultimul strigat al Leei »Fa discul sa cante ! » si intelese ca asta era ultima lui sansa desi ideea de a intalni leul verde il cam inspaimanta.
« Atata paguba » isi zise descaltandu-se si facnd exact asa cum mai vazuse in doua randuri. Discul prinse sa suiere apoi raspandi o lucire verde ce ramase suspendata undeva in aer ca un nor de smaragd. Din el se desprinse lent silueta Leei care pogora catre el pe o raza smaragdina, insotita de o briza calda si sarata. « Era si timpul », ii zise ea, lipindu-si buzele de ale sale. Grobok o cuprinse in brate, putin neincrezator : era aceeasi fiinta pe care o imbratisase mai inainte noapte, calda si supla ; doar extremitatile-i delicate erau reci. « Nu par a avea o mie douasute de ani, nu-i asa ? » il intreba ea.Era cea mai tanara fiinta d epe lume si observa ca paru-i roscat in dezordine, aducea vag cu un leu.
Grobok n-o intreba nimic caci pricepuse : cand voia, ea lua o infatisare teribila ca sa-i bage in sperieti pe toti aceia care incercau sa se foloseasca de strophalos ca sa puna definitiv stapanire pe ea. In definitiv, putin ii pas acine erau falsul sofer si celalalt, uriasul, parand de vre-o cicncizeci de ani din moment ce discul ii apartinea lui si impreuna cu el si Lea. Habar n-avea de ce ea il alesese in cele din urma pe el, un admirator timid si tacut.
Demonul leonin il lua de mana si-l trase pe scara de asta data in sus. In trecere, culeses discul verde. « Spune-mi, o intreba, valoreaza patru milioane de florini ? » « Valoreaza mai mult, mult mai mult » ii raspunse Lea in timp ce smaragdul incepea sa vibreze incetisor, luminand intregul etaj cu stralucirea lui.

Lui Grobok i se facu incrdeibil de cald, iar gustul sarii de mare ii napadi narile si gura.