poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6485 .



Abaddon, Exterminatorul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ernesto_Sabato ]

2002-08-01  |     |  Înscris în bibliotecă de Gabriel Nita



***

In orice caz, si oricum ar fi stat lucrurile, pacea era ceea ce-i lipsea si dorea atata sa aiba, adica exact de ceea ce are nevoie orice creator, cineva care s-a nascut cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce i-a fost dat s-o traiasca, cineva pentru care universul este oribil sau tragic de trecator si imperfect. Pentru ca nu exista o fericire absoluta, se gandea Bruno. Abia de ni se da in clipe fugitive si fragile, iar arta este un mod de eternizare (dorinta de eternizare) a acestor clipe de dragoste sau extaz; pentru ca, intr-un fel sau altul, toti suntem frustrati, iar daca triumfam pe ceva, suntem invinsi in altceva, frustrarea reprezentand destinul inevitabil al oricarei fiinte care s-a nascut pentru a muri; pentru ca toti suntem singuri sau, intr-o buna zi, sfarsim prin a fi singuri: indragostitii fara dragoste; parintii fara copiii lor, ori copiii fara parinti; iar revolutionarul pur, in fata tristei materializari a idealurilor pe care cu ani in urma le-a aparat cu pretul suferintei sale, sub tortura, tot singur; pentru ca viata e o vesnica neintalnire, pe cel pe care il intalnim in calea noastra si ne iubeste nu-l iubim, iar cand il iubim, nu ne mai iubeste el, ori e mort si dragostea noastra nu mai are sens, e inutila; pentru ca nimic din ceea ce a fost nu se mai intoarce, lucrurile si oamenii si copiii nemaifiind ceea ce au fost candva, iar casa copilariei noastre nu mai pastreaza tezaurele si tainele noastre, si tata dispare fara sa ne fi spus ceea ce era mai important, poate fundamental, atunci cand l-am putea intelege nemaifiind printre noi, si nu-i mai putem vindeca vechile lui tristeti si tot pe atat de vechile lui neintalniri; si pentru ca locul in care ne-am nascut s-a transformat, iar la scoala unde am invatat sa citim nu mai exista, pe pereti, plansele care ne faceau sa visam, circul a fost uzurpat de televiziune, nu se mai aude cantecul flasnetelor, iar piata copilariei noastre, cand revenim in ea, o gasim ridicol de mica.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!