Niciun zgomot. Am apăsat încet pe clanță. Oare am bani de tren? Ultima oară, acum 15 minute, îmi verificasem portofelul. Erau acolo toate hârtiile. Am retras mâna. Cu un gest reflex am scos portofelul. Am filat încet bancnotele. Erau toate. Eram sigur că nu cumpărasem nimic. M-am consolat singur, devin paranoic prea des pentru că există un lado oscuro în mine. Clanța era rece. Aș fi aprins o țigară. Am apăsat-o iar foarte tandru. Trebuie să intru în liniște, să mă așez pe scaunul de lângă fereastră. Scrumiera e pe masă. Acolo o lăsasem ieri-noapte. Ușa albă nu a făcut niciun zgomot. Un picior îi atârna afară pe covorul roșu cu motive florale mov. Urăsc covorul ăsta. O mână îi ieșea din cearceaf. Dreapta. La stânga are un inel de argint. Am înaintat cu pași mici spre scaun. Mi-am privit pantofii. Erau murdari de noroi. Scrumiera era lângă pat. M-am apropiat. Mâna stângă i se profila sub cearceaf deasupra pieptului. Multe mucuri de țigări. Am aprins țigara încet. Se auzeau câțiva trecători discutând zgomotos dincolo de fereastră. ”Eu când zic că te omor, păi să știi că te găuresc ca pe o sită!” Mai auzisem replica asta undeva. Am tras adânc fumul în piept. Oare unde auzisem? Am expirat tot fumul în tavan. ”Te găuresc ca pe o sită!” Dacă se trezește și mă întreabă ce mai caut aici, îi spun că vreau să beau o cafea. Apoi mă duc la bucătărie și fac două cafele. Se va calma și mă va ierta. Sper. Oare unde am mai auzit replica asta cu sita? Dacă începe să mă acuze, nu recunosc nimic. Neg absolut orice evidență. ”E imposibil să fi fost eu.” Mi-am pipăit portofelul. L-am scos încet din buzunarul de la spate. Cu țigara în colțul gurii am filat din nou bancnotele. Erau toate. Am bani de tren. Voi nega tot, absolut tot. Nu am fost eu. Oare unde am mai auzit replica asta: ”Te găuresc ca pe o sită!”? Și, în plus, Simona e blondă, mie nu-mi plac blondele. Ãsta e un alibi puternic. Mie nu-mi plac blondele. E 9 fără 25. Dacă nu se trezește până la fix, plec. La 10 și 37 am trenul. Oare am bani destui și pentru taxi? Cred că am. Oricum, gara e aproape. Pot merge și pe jos. E mai bine să neg tot din principiu. Simona e blondă. Toată lumea știe că Simona e blondă. Sau să evit să răspund la întrebările directe? Mă ridic de pe scaun, îmi scot pachetul de Chesterfield și îi aprind o țigară. Apoi îi spun că mă duc să fac o cafea. Laptele e în frigider pe raftul de jos al ușii. Chiar lângă cutia cu suc de roșii. Cutia de tablă verde plină pe jumătate de cafea e pe raftul din mijloc al dulapului. Oare mai e zahăr? Nu trebuie să clipesc. Trebuie să tac. Mă ridic și plec la bucătărie. Atât am de făcut. Simt un impuls de a mă apropia. Vreau să-i văd dinții. Mă ridic. Până la piciorul de pe covor sunt trei pași. Unu, doi, trei. Doarme cu fața la perete. Îi ridic buza de sus. Dinții mari și albi îmi creează senzația de sită. ”Te găuresc ca pe o sită!” Mi-am adus aminte, eu am țipat tare la Simona așa, reproșându-i că nu vrea să și-o tragă cu tipul ăla musculos din bar. O plătea regește. 100 de euro sexul oral. Destui bani pentru tren și taxi. Am țipat de două ori. A doua oară atât de tare încât perechea de la masa vecină m-a privit speriată. Simona s-a ridicat. În 10 minute aveam 100 de euro în plus. I-am mulțumit și am băgat bancnotele în portofel. Apoi a plecat cu tipul acela. Așa am să spun. Că a plecat cu tipul acela musculos. E mai bine pentru toți să spun așa. ”Da, Simona a plecat cu un tip musculos din bar.” Atât, scurt, fără alte detalii. Dacă mă întreabă de ce am pantofii murdari, îi spun că am vomitat pe aleea din fața blocului și am căzut în bălăriile alea. M-am îndepărtat. Pe scaun am observat pe pantaloni câteva picături de sânge. Sângele Simonei. O găurisem ca pe o sită. Pe la spate, o sută de lovituri, pentru fiecare euro, o lovitură. Nu trebuia să accepte să se ducă cu ăla la baie. Ce dacă nu mai aveam bani? Ce dacă mă iubește? Nu trebuia să accepte să și-o tragă cu tipul ăla musculos. Eram beat. Puteam să-i cer orice atunci. Chiar să-și omoare mama pentru mine.
Când am apucat-o de păr și i-am înfipt prima oară cuțitul s-a întors spre mine și mi-a spus încet: ”Te iubesc, Alberto!” Asta m-a înfuriat groaznic, am închis ochii și am lovit până când s-a prăbușit. Apoi am scuipat peste ea cu scârbă: ”Curvă! Asta ești, curvă!”
-Ce faci?
Se trezise. M-am speriat. Avea o voce somnoroasă. Eram la un pas de a cădea în genunchi și a recunoaște tot. Suta de euro, pajiștea din spatele blocului unde o înjunghiasem, trenul accelerat de la 10 și 37, cafeaua cu lapte pe care vroiam să i-o aduc la pat, pantofii murdari de noroi, absolut tot.
-Bună dimineața. La ce oră ai trenul?
M-am prăbușit pe scaun extenuat. Transpirasem brusc. Mâinile îmi atârnau moi. Þigara îmi căzuse din gură pe covorul roșu cu motive florale mov. Am privit-o insensibil cum arde pe covor. Mi-am pipăit portofelul. Am scos hârtiile de 20 de euro. Cinci hârtii de 20 de euro. Albastre.