Oare, ce contează mai mult ca omul să fie fericit, puterea de a iubi sau puterea de a ierta? Cine iubește ar trebui să poată ierta. Dar este așa? Cel care pierde sau este trădat în dragoste, de cele mai multe ori, se lasă stăpânit de suferință și pentru a se elibera de aceasta apelează la dorința de răzbunare și își transformă iubirea în ură. Sunt puțini oameni care își transformă suferința în dragoste și în iertare. Oare, de ce acordăm cu atâta greutate iertarea altora, când fiecare dintre noi greșim în nenumărate rânduri și în diferite moduri? De la sublim la ridicol este doar un pas, de la iubire la ură un pas, de la iertare la dorința de răzbunare tot un pas; nu contează dacă acesta este mic sau mare, ci dacă îl facem sau nu, și totdeauna hotărârea ne aparține, în funcție de slăbiciunea și puterea sufletească personală. Putem fi puternici numai dacă împletim iubirea cu iertarea! Ura împletită cu dorința de răzbunare este flagelul care va distruge omenirea, dar câți dintre noi au tăria șă-și calce orgoliul în picioare de dragul și pentru fericirea altuia sau pentru fericirea majorității?! Războaiele sunt rodul unor minți pătimașe stăpânite de mândrie. Oameni slabi din punct de vedere sufletesc ajunși în fruntea unor grupuri umane sau la conducerea unor popoare, orbiți de succes și amăgiți de o minte ce se crede invincibilă, în numele unor idei mărețe, au transformat de multe ori Pământul în iad. Și ce a rămas în urma lor? Oamenii și ideile sunt muritoare, însă iubirea și iertarea, oferite celorlalți, ne înnobilează viața și fac să trăim veșnic în memoria lor.