Puterea denunțului

Denununțul ieri și azi

A: -E vreo deosebire?
B: - Da. Este.
A: - Cum de?
B: - Astăzi avem libertatea cuvîntului.
A: - Și dacă este, atunci ce?
B: - Libertatea cuvintului ajută. Astăzi deschizi gura împotriva vecinului și îl spui că are ascunși mulți dolari. Prea mulți. Poate i-a furat. Te duci frumușel la Secție și îl declari.
A: - Și dacă se găsește că ai greșit?
b: Da. Am greșit, dar mai ghine așa decît să avem hoți între noi. Spui: “Domnilor, din patriotism am făcut-o". Să știe cu toții că io sunt vigilent și să se teamă de înșelaciuni”. Și cuvintul “denunț” nu-mi place. E vorva de datorie cetățenească.
A: - Și cum era ieri?
B: - Păi ieri nu era libertatea cuvîntului.
A: - Și n-ai denunțat?
B: - Am, dar nu pe față. Ce-i drept semnam cu numele mio ca să știe tovul de la Partid ca mi-s OM, dar vecinii nu știau.
A: - Și nu greșeai?
B: - Greșeam, căci doar Iisus n-a greșit, dar mai ghine așa decît să avem hoți între noi. Să știe că io mi-s vigilent cu hoții. Și cuvintul “denunț” nu-mi place, căci din patriotism am facut-o.
A: -Ieri le-ai pus-o, azi le pui. Care e diferența?
B: -????