Se ridica ametit de nesomn, lenes, cu miscari domoale din cearsaful alb,
transpirat. De cateva zile, tabloul astepta cuminte,
neterminat, in atelierul din mansarda. Ii lipsea ceva,
acel "ceva" ce face toti banii, ce il face sa
straluceasca. Dar stia, invatatse sa aiba rabdare,
medita indelung si astepta.In fata sevaletului ridica,
ezitant, pensula muiata in galben. Statu asa cu mana
pregetand in aer o vreme, apoi renunta. Nu era galben,
nu era pregatit inca pentru culoare.lipsea mai intai
ceva din forma, ceva-ul ala straniu sau cat se poate
de banal care-i facea tablourile atat de apreciate.
Astepta.
Ideea era cea care-l trezise din somn, intre
perceptia ideii, cristalizarea si materializarea ei,
erau multe nopti de nesomn, cautari si rabdare. A
invatat sa astepte calm, desi stia foarte bine ca
multe din idei ramasesera ,geniale, dar
necristalizate, nematerializate inca. Asta-l bucura,
simtea ca are inca resurse.
Ideea era pentru el o femeie, cu forme pline, in
parg, cochetand de la marginea creatiei. Ii placea
jocul in sine, ca un flirt rafinat, subtil. Conta mai
putin deja, in ultimii ani, ce va urma la capatul
jocului. Iubea jocul acesta cu ideea, flirtul asta
nebun, subtil, isi lasa imaginatia sa zboare, sa
caute..sa gaseasca, sa intuiasca, femeia.
Imbratisarea cu ideea era sublima. Era un fel de
contopire a spiritului cu lumea ideilor. Femeia orelor
lui de nesomn il atata, cu arcuirile-i forme, fine,
perfecte. Invatatse deja ca femeia servita pe tava
valoreaza mai putin decat cafeaua asta din fata lui.
Ridica ceasca, sorbind usor. Reinvatase intuitia.
Simtea, simtea ca un animal, ca in noapte asta,
femeia, va veni.
Lasa pensula, calm, linistit si increzator. Va veni.
Privind in gol, in golul ratiunii, asteptand ca prin
franjurii ei femeia sa apara. Perdeaua ratiunii era
departe de a mai fi intreaga, de prea multe calatorii
icolo si incoace. Ah, dulcea asteptare! Delicios joc!
Nu mai suferea cand femeia, desi goala, acoperita doar
cu valu-i straveziu, cu parul abia despletit pentru
el, ramanea acolo, sfioasa, dupa perdea. El ramanea
intoteauna cu jocul, iar intuitia lui nu-l mai insela,
ii devenise fidela, atat de fidela cat sa-l tina
totusi dornic, atatat.
In lumea lui, lumea ideilor, femeia avea valoare
simbolica, era frumusetea, fecunditatea jocului,
pasiunii, asteptarii, emotiei care-l tinea cu sufletul
la gura de fiecare data. Jocul era totul, de fapt.
Peretele din fata, alb, pe care-l privea de vreun
ceas, sorbind, relaxat si totusi incordat( stia ca
vine!), zamisli in sfarsit, femeia! Pasi sfioasa,
tandra, goala, de asta data cu un voal lung, pana-n
calcaie, trandafiriu-sidefiu doar peste umeri, semn de
cochetarie. Se aseza pe genunchii lui, istovita si ea
e joc, iar el, abandonandu-se, lasandu-se sedus de
mangaieri simtea cum fiecare miscare de sub valul
trandafiriu ii starnea fiinta, deja incordata, stiind
ca urma sa vie ceea ce asteptase, cu atata rabdare, de
atatea zile. Bratele ei, incolacite, albe sidefii,
luara pentru cateva clipe forme si culori stranii,
nepamantesti. Apoi se ridica usor, doar un abur, in
aer, care se facu nevazut prin tavanul inclinat,
scorojit, al mansardei. Cat iubea femeia! Jocul!
Culoarea, formele perfecte! Acest dans al culorii pe
muzica formelor.Privi incantat, inca o data, panza,
apoi se lungi in pat, satisfacut. Apareau primii zori.
O raza jucausa pastrunse oblic prin fereastra mica a
mansardei. Poposi curioasa parca, pe panza, incalzind
culoarea proaspat asternuta. Pleoapele cazura grele.
Respira usor, egal, satisfacut. Adormi cu gandul la
jocul acela, atat de subtil,un fel de extaz al
formelor si culorilor, care nu se lasa niciodata
prinse in panza. Acesta era privilegiul artistului. Ca
si cum intors dintr-o calatorie, nu vei putea reda
niciodata in cuvinte, maretia, frumusetea ireala
parca, a peisajului.Inefabilul jocului, privelistii.
Dormea. Panza avea sa-i aduca ceva banuti, cat sa-si
mai cumpere alta panza, noua, neinceputa si cateva
culori. Va manca si el un pranz bun, poate. Urma alt
joc.numai al lui, numai pentru el. Pe pereti dansau
femei desculte, in voaluri multicolore, in hora, ca un
curcubeu rotund pe albul varului. Numai una va fi
aleasa jocului urmator.

~adria~
17 febr 2001