poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1135 .



Mihai
proză [ ]
Trădarea (78)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2023-01-26  |     | 



Cu fața lui mult prea rotundă și urme de vărsat... Îngândurată... îngândurată... Cu niște petice în loc de vorbe, în frica-i uriașă aciuată-n adâncuri, această stare ca o câmpie fără de liman, cât toată lumea să încapă. Și-am zis: așa trebuie să fi fost arhanghelul Mihail: nu mai întâlnisem eu băiat cu numele de Mihai! Mihai al lui Gulică! Omuʼ bătrân cu jumătate de trup și doi nuci uriași, pripășiți într-o luncă, departe de casa lor... Îl simțeam acolo în fundătura odăii, de unde prea arareori îndrăznea o luminiță să împrăștie zidul. Îi strângeam mamei catifeaua din degete... Cuminte ca o fată, purta lucruri de-ale soră-sii: ciorapi albi, o fostă uniformă de-a patra, așa era el de mic, aproape nevăzut... Cine știe cum de se înființase făpturii mele?! Palidă, fața-i era fila căreia timpul ba-i ștergea semnele, ba, mai abitir, le făcea să bată în ochi. Hotărât lucru: mi-era milă de Mihai! De îngeru-ăsta cu aripi lăsate, inimă ascunsă bine, ce-și pierduse el glasul,... nu contenea să cârpăcească silabe, semnificații... Cine aminte să-și aducă, cine vreodată să fi înțeles mânia Domnului ce-n îndelunga-i-răbdare nu se sfiise el să-i sfârtece pe batjocoritori?! Înaintea privirii mi-am apărut mie, târziu, peste timp... dreaptă ca un grenadier, gârbovită ca o vie neîngrijită,... dreaptă... acolo pe dealul Plumbuitei... Fără a se sinchisi prea mult, vremea ștergea chipuri unul după unul. Ca dată cu duh, răsuflarea deschidea-nspre cuvinte cale: m-am clătinat amintindu-mi cât de greu îmi era să articulez „precum și noi iertăm greșiților noștri”, cum, într-un imbold, am introdus, fără de știrea Lui, nevinovatul „precum și noi ÎNCERCĂM... ÎNCERCĂM... ÎNCERCĂM...”. Și chiar am iertat... și chiar m-a iertat, când în spatele casei noastre își făcuseră loc resemnate, aproape smerite, trupurile deposedate de viață ale celor doi nuci


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!