Meandre-89- chiar și caii se-mpușcă...

Mihai depusese, după cum îl îndemnase d-l senator, o cerere la primărie, pentru repararea drumului, dar după câteva zile, mergând într-o sâmbătăt la pescuit, a constatat că pe câmp, într-o zonă numită pompos Mogoșoaia gardens, se trasaseră drumuri și se căra de zor balast. Nu era nici măcar o casă acolo dar un grup numeros trasa loturi individuale, țărușând. Mihai a intrat în vorbă cu ei și a aflat că se vor începe lucrări de ralizare a unei rețele de apă și canalizare ca să poată fi deservite toate acele loturi. Ba mai mult, apăruseră niște echipe care plantau și stâlpă de electricitate.
„Bă, asta e pe față, fără jenă. Comuna în zonele unde sunt case , nu are apă, canal dar primarul cheltuie banii ca să ridice valoarea terenurilor pe care, probabil, le au de vânzare, apropiați, prieteni, și alți apropiați. „
la câteva zile, Mihai s-a dus la procuratură și a depus o plângere împotriva primarului , zis și dom paul, pentru abuz în serviciu și cheltuirea banului public în interes propriu.
După câteva zile Mihai a primit o citație să se prezinte la procuratură.
„Haida de! Procuratura e pe strada Libertății dar așa cum nu am nimic de ascuns am să mă duc.”
Mihai a ajuns de dimineață, devreme, ca să scape mai curând, că trebuia să ude și grădina și solarul. Jandarmul de la poartă, privindu-l ca pe un eliberat condiționat, i se adresează...:
- Domnu, cu ce treabă pe aici?
A întins citația pe care jandarmul a citit-o, prea rapid i s-a părut lui Mihai, și l-a îndemnat să ia loc pe bancă.
- Păi nu-l anunțați pe procuror că am venit?
- Domnule, nu auzi să aștepți? Ce crezi că domnul Prim-Procuror te cheamă când vrei dumneata? Așteaptă!!!.
Mihai s-a așezat, ce era să facă?
A apărut un domn la costum, cu un abdomen proeminent, cu cămașa foarte bine întinsă pe abdomen, cu un diplomat de model vechi legănat de brațul scurt și gros pe care haina făcea cute sub geamătul generat de efortul de a-l cuprinde. Jandarmul l-a salutat cu un: "să trăiți! Domnule avocat Stanciu! Șefu vă așteaptă!"-a zis jandarmul, mândru că putea să-i spună pe nume domnului voinic.
Prin geamul mașinii domnului avocat, un Z5 negru, se vedea un tip brunet, cu ceafă groasă, cu un lanț sănătos de aur la gât, de care spânzura un Iisus răstignit pe o cruce uriașă, de ziceai că proprietarul este episcop, nu alta.
- Domnul cel voinic coboară și, scoțând din buzunar o tabacheră grea de aur, o deschide și scoate o țigare adresându-se jandarmului:
- Bă, dă un foc!
Jandarmul, luând o oarecare poziție de drepți, lipindu-și picioarele, scoate o brichetă din buzunar, se apleacă ușor din trunchi și o aprinde:
-Poftiți, zice el cu un glas unsuros.
- Cu cine este mă, șeful, sus?
- Cu nimeni! Îl aștepta pe domnul avocat!
Domnul brunet trece pe lângă jandarm cu țigarea aprinsă, ținută prețios între degetul inelar și mijlociu, și urcă spre cabinetul procurorului. Timpul trece greu, soarele se ridică pe cer și apare primul semn de căldură.
Mihai s-a mai uitat o dată pe citație și recitește ora...8,30, se uită la ceas și eera deja 9 și 40. Domnul procurar coboară scările cu avocatul și cu domnul brunet, cu fața numai zâmbete.
- Petrică, vorbim.
- Șefu-zise domnul brunet- ce facem, rezolvăm?
- N-auzi mă că vorbim. Apoi privindu-l pe "episcop": "Vorbește cu Petrică", apoi adresându-se avocatului...
- Petrică ținem legătura. Ne vedem pe sâmbătă la moșie.
-Te pup.
Cu fesul în mână Mihai s-a ridicat și a îndrăznit...
- Domnule procuror.
Procurorul, cu o față imobilă și severă, de parcă era catedrală gotică, îl privește și ăi spune:
- Te grăbești?
- Păi am fost chemat la 8,30
-Așteaptă. Ce crezi că stăm degeaba? Cum te cheamă?
Jandarmul, ușor jenat îi spuse: șefu, io i-am zis să aștepte dar văd că este recalcitrant.
Apoi adresându-i-se:
- Buletinul!
Mihai a scos cartea de identitate și i-a întins-o. Procurorul, enervat, se adresă jandarmului:
- Însoțește-l la mine în birou după ce îl percheziționezi.
Mihai a ridicat mâinile așa cum a văzut în filmele americane și a depărtat picioarele.
Mâna care mai degrabă ar fi fost potrivită la târnăcop l-a "scanat"și Mihai a auzit, printre dinții strânși un "hai sus!"
A urcat scările de lemn așezate într-o spirală strânsă de parcă erau scara slugilor la o casă boierească. După cum arăta sediul procuraturii era posibil să fi fost o casă de oameni avuți pe vremuri. Poate că o fi cerut cineva retrocedarea dar... poate domnul brunet o fi cumpărat drepturile litigioase...
A intrat în birou și a așteptat să-i spună ceva procurorul.
Procurorul era cufundat cu ochii într-un dosar pe care-l studia cu atenție. Mihai stătea cu citația în mână lăsându-și greutatea ba pe un picior ba pe celălalt. A privit ceasul de la mână și trecuse deja o oră și jumătate de când era la poarta procuraturii. Deodată a auzit glasul procurorului care, ca în reclama cu Mc. Mici, îl întreba:
- Ce, ne grăbim?
- Am de udat grădina, de plivit ardeii și de copilit la roșii.
- Domnule, mă iei la mișto? Stai jos și scrie:
- Scriu, a zis Mihai și a tras mai aproape hârtia și pixul puse pe masă de procuror.
-Numai că nu știu de ce sunt aici.
Procurorul privindu-l pe deasupra ochearilor, cu un aer aproape amenințător reluă tonul inchizitorial.
- Zici că nu știi de ce ești aici, nu?
- Nu ! Nu știu. Probabil că este o greșeală. Așa cum au intrat mascații peste mine în curte și m-am trezit la 6 dimineața cu automatul în piept și câinii schilodiți, sper că nu mă veți aresta ca apoi să căutați motive. Nici nu aveți cum pentru că sunt ofițer M.Ap. N și v-ar trebui acortul procuraturii militare.
Procurorul nervos s-a ridicat de la masă, a deschis geamul și a strigat :
- Gică, vino sus cu buletinul domnului și cu carnetul cu procese verbale.
Gică s-a conformat și a scris în picioare, aplecat peste birou, un proces verbal de amendă pentru turburarea lșiniștii publice și l-a pus să-l semneze.
- Nu semnez nimic! Domnule sper că visez. Poate că o să mă și arestați pentru ultraj sau cine știe ce vă mai trece prin cap. Vreau să știu de ce am fost adus aici.
- Ai depus nu demult un denunț împotriva primarului Păulescu Paul?
- Da, am depus dar mi-am luat gândul. Nu am mai revenit că mi-am zis că o avea primarul pile și că nu am ce să-i fac.
-Ce ai reclamat?
- Abuz în serviciu și alte alea.
- Care sunt argumentele dumitale?
Lui Mihai îi venea să-l întrebe dacă este chior sau dacă este în toate mințile. Poate că nu știa să citească. „O fi luat ăsta diploma ca analfabetul care a luat permisul, pe bani.” Avea în mână denunțul lui Mihai cu tot cu actele doveditoare.
- Aveți în mână plângerea mea cu toate explicațiile...
- Poți dovedi că a comis un abuz?
- Că doar nu oi fi eu organ de cercetare, asta ar trebui să verificați dumneavoastră.
- Vom cerceta, acum scrie ce ai de spus.
- Păi nu este scris acolo?
- Aia a fost sesizarea, acum încep actele premergătoare. Scrie tot ce ai de spus.
Profund nemulțumit de faptul că trebuia să scrie din nou tot ce mai scrisese o dată, Mihai a tăcut și a scris.
În acest timp telefonul mobil de ultimă generație al procurorului a început să cânte melodia "mă iubește femeile și e moarte dupe mine".
Mihai a surâs în timp ce procurorul, cu un zâmbet larg, s-a adresat interlocuitoarei:
- Da, drăguță! Hai, urcă, ce mai aștepți?
- Domnule, ia coboară mata la jandarm și mai gânește-te la ce ai de scris...
- Aproape că am terminat
- Nu auzi să ieși?
-Pe ușă a intrat o duduie care părea dansatoare la bară, cu o fustă minusculă și cu un tricou mulat peste bustul generos.
- Sărutmâna domnișoara avocat! Tot cu cifră octanică ridicată?
- Da, dragule.... apoi a privit lung către Mihai.
- Mă, tu nu ai auzit să pleci?
Omul a deschis ușa și a lăsat foaia pe care scrisese declarația pe masă după ce a mai întârziat o clipă să o semneze.
- Păi, este gata.
- Coboară și așteaptă jos!
Tonul imperativ nu suporta replică. Mihai a coborât și jos erau trei polițiști cu fețele obosite și discutau cu jandarmul. La apariția lui, au lăsat tonul mai jos.
- Ce a zis șeful, domnu?
- A spus să aștept!-a răspuns Mihai.
A întors capul de la cel citat și a continuat discuția lângă minunatul Porsche Cayenne de culoare roșie. Portiera mașinii era deschisă, semn că polițiștii veniseră cu ea, și din interior se auzea o melodie ritmată. Cu tot fundalul muzical, Mihai a înțeles că polițiștii, reprezentați de avocata nurlie, erau anchetați pentru o afacere cu benzină.”Și ăștia ca ăia de la circa cinci? „
Timpul trecea necruțător, soarele se ridica iar Mihai avea de udat grădina. Îi venea să-i spună jandarmului că el pleacă dar se cam temea. Dup circa 40 de minute, avocata a ieșit de pe ușa ce ducea la biroul procurorului, cam ciufulită. Cu un aer triumfător se adresă polițiștilor:
-O să vă coste destul NUP-ul ăsta! S-a lăsat greu!
Văzându-i tricoul întors pe dos Mihai a zâmbit la expresia "s-a lăsat greu."
Apoi domnișoara avocat a urcat cu "benzinarii"în mașină și au plecat. În parcare rămăsese, ursuz și negru, plictisit de însingurare, un Audi Q7 ,care probabil aparținea domnului procuror.
Telefonul din ghereta jandarmului a sunat și a fost chemat din nou la birou.
Prim procurorul cu cămașa descheiată la 3 nasturi îl privea atent.
- Ești membru al vreunui partid?
- Nu! După chestia din decembrie 89 m-am temut să mai merg la vreun partid.
- Atunci cine te-a pus, de la ce partid, să-l ataci pe domnul primar?
- Domnule procuror, nu ați înțeles că v-am prezentat actele din care reiese că a comis abuzuri primarul?
- Privind atent la declarația petiționarului, l-a expediat scurt:
-Ești liber!
Omul a plecat acasă supărat că a pierdut o zi de muncă în grădină și că urma să piardă toată noaptea să ude ce nu udase dimineața.
A trecut o săptămână și Mihai se afla la pescuit, la Mogoșoaia , în ultimele zile de concediu,când a auzit la știri, la radio...
- Prim procurorul de la Buftea după ce a fost reținut pentru că a favorizat hoții de benzină și a dat NUP nejustificat unor plângeri penale întemeiate, primind în schimb favoruri sexuale și avantaje materiale, a fost eliberat din funcție și exclus din magistratură. Ascultăm prima declarație a domnului fost prim procuror.
- De acum înainte voi profesa meseria de avocat și cred că experiența acumulată în magistratură va fi un plus în activitatea mea viitoare.
- S-a dispus sechestru pe averea dumneavostră?
- Nu! Pe ce motive? Vă mulțumesc și la revedere.
Mihai a strâns sculele și a plecat de la baltă, acasă.
Soția i-a deschis porțile și a coborât din mașină. Era frig. Deodată parcă îl luase cu frig...
Mihai i-a spus Teodorei vestea cu procurorul arestat ...
-Tată, poate că ceva se îndreaptă în țara asta. Chiar și caii se-mpușcă, nu-i așa?