poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5124 .



Don Quijote în Est
proză [ ]
fragment

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Octavian_Paler ]

2015-09-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Gheorghe



La drept vorbind, povestea lui Don Quijote este, oricum am privi-o, povestea unui eșec. Întâi, ca poveste de dragoste. Ce izbutește cavalerul? N-a ajuns la inima Dulcineei, cum și-a dorit, n-a reușit decât să se facă de râs, încercând s-o merite prin aventurile sale. Don Juan parcurge un drum invers. Nu iubește pe nimeni, dar le spune tuturor femeilor cu care vrea să se culce că e îndrăgostit de ele. N-are niciun merit, dar tocmai din asta își face un merit. Și chiar într-un plan mai larg, ce a izbutit cavalerul? Oamenii rezonabili au rămas neclintiți în ideile lor, nu s-au grăbit să treaca dincolo de zâmbete, dimpotrivă, au făcut din Don Quijote un biet « anormal ». Și totuși, ce limpede se vede în această poveste că există glorii pe care e imposibil să le explicăm prin reușită! Don Juan nu e decât un misogin care s-a decis să joace rolul unui afemeiat. De fapt, cel mai important mit spaniol al iubirii e povestea unei iubiri ratate, a iubirii lui Don Quijote pentru Dulcineea. Un bărbat rămas singur, pâna la sfârșit, cu fantasmele sale, dar care își păstrează credinta că singura glorie care merită să fie râvnită este gloria de a iubi, e infinit mai convingator dacât un maniac al seducției care n-are nicio considerație pentru sentimente. Aproape bătrân, Don Quijote găsește puterea să-și îmbrace armura și să se arunce într-o aventură. Nu dă doi bani pe dubiile întelepților care se miră de « nebunia » lui. Și nici pe compasiunea lor. Își fixează o țintă și puțin îi pasă ce zic alții despre ea. N-o va atinge? Dacă fericirea nu e sigură, nimic nu ne împiedică să o dorim, eșecurile nu sunt toate la fel. Unele sunt penibile. Altele se transformă în mit.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!