MEANDRE 21-Angelica, îngerul aducător de vești

-Doamnă, va trebui să rezolvăm, cumva, problema aceasta dar vă rog rețineți, nu eu sunt tatăl acestui ipotetic copil. Mâine de dimineață voi merge cu Mina să facă un Galimanini.
-Ce este acela?, a întrebat Mina, cu surprindere și cu o oarecare teamă.
-Lasă, mamă! Ce știi tu! O broască o să ne spună dacă ești gavidă sau nu.
Lucrurile nu se lămuriseră. Mihai nu reușea să priceapă ce se întâmpla cu adevărat. Era șantajat? Fusese o cursă a două femei, mamă și fiică? Cu ce greșise față de Mina dar față da Jeni?
Dimineață, a luat-o pe Mina de la scara blocului și, în timp ce urca în mașină, Jeni le-a făcut cu mâna de pe balcon.
Angelica, asistenta, vechea prietenă a lui Mihai, l-a pupat pe obraz și, trăgându-l de o parte i-a spus:
-Bună puștoaica! Nu ai avut niciodată gusturi rele, sau e fiica ta?
Ce era să-i spună? Cum putea să-i explice, că este posibil să i se pună în cârcă un copil al unei femei cu care nu făcuse dragoste?
-Să zicem că ar fi prima variantă, dar aș vrea un test dar...știi tu...
-Norocul tău că mai am rezervele mele, pentru prieteni.
A luat urina de la Mina și privind-o pe Mina, cu un aer critic s-a adresat lui Mihai:
-Reveniți pe la ora 14.
Nu putea să o lase pe Mina singură, în pragul unei depresii. Mihai a dat telefon la școală și s-a învoit. Directoarea nu era prezentă așa că, Larisa i-a spus:
-Dacă vine îi spun că lipsești, dacă nu, nu!
Cu un aer preocupat Mihai a fost cu Mina la o prăjitură, s-au plimbat prin Cișmigiu, apoi s-au așezat pe o bancă.
-Sunt disperată! Dis-pe-ra-tă! a rostit ea, dintr-o suflare, prinzându-și fața în palme.
-Ai răbdare! Poate că este o alarmă falsă. Dar, acum, spune-mi dacă ți se pare normal și elegant, să mă bagi pe mine, așa aiurea, într-o problemă urâtă și care nici nu este a mea? Totul este aiurea, unul fute și altul plătește. Nu este corect!
-Dacă tu te-ai eschivat...!
-De la ce m-am eschivat?
-De la promovarea unei fete în categoria femei. Nici măcar nu era vorba de o minoră, știai doar, ți-am arătat certificatul de naștere.
-Discuția este lungă și este complicat, cel puțin acum, să poți înțelege atitudinea mea.
-Adică ce, sunt o proastă?
-Nu ești suficient de matură și nici măcar nu este, cel puțin acum, momentul să îți dezvolt ideia.
-Da, bine!- a răspuns ea, bosumflându-se copilărește.
-Dacă nu ești gravidă, promiți să spui mamei tot adevărul? Inclusiv cu cine ai făcut sex și tot ce nu ai avut curaj să mărturisești. Singura prietenă adevărată nu poate fi decât mama ta.
-Promit! Promit tot ce vrei tu! Dar dacă nu aș da atâtea explicații atunci aș avea cale liberă să fac sex cu tine și mama nu ar putea spune nimic!După toate problemele care ți le fac ai merita chestia asta. Și m-ai mai învăța și câte ceva așa încât să nu mi se spună că habar nu am să fac sex.
-Te rog să te potolești!
Au revenit la laborator, la Angelica. Ea i-a făcut semn lui Mihai să se tragă mai deoparte și i-a spus:
-Mihai, îmi pare rău...
El a simțit că îl ia amețeala. Mina începuse să plângă...
-Îmi pare rău dar nu ești bun de prăsilă, domnișoara nu este gravidă!
Mihai a luat-o în brațe pe Angela și a sărutat-o, ridicând-o de la pământ. Mina i-a sărutat mâna, apoi Mina l-a luat pe Mihai de mână și au plecat.
Când a simțit cum i se strecoară în palmă degetele Minei, a simțit aceeași teamă pe care o avea Florentina, când trecea strada, același freamăt temător, aceeași transpirație rece.
Au ajuns acasă la ea. Jeni era cu un păhărel de coniac în față și îi aștepta cu cafele și țigări.
-Mama, am scăpat!
-Mina, acum spune adevărul! Spune tot adevărul-a spus Mihai, abia șoptit.
-Mama, nu a fost Mihai, acela! Este adevărat că am fost o noapte întreagă cu el dar nu s-a atins de mine. M-a făcut să cred lucrul acesta și am trecut de proastă și mincinoasă, atunci când am făcut-o pentru prima oară.
-Și cine a fost primul bărbat din viața ta?
-Un puști din anul întâi de la Politehnică, dar ce importanță mai are? Acum sunt femeie!
S-au îmbrățișat fericite. Mihai se bucura că reușise să creez o punte între mamă și fiică.
-Vom sărbători! A decretat Mina. Mihai, stai pe loc, fac cinste!
A luat bani de la mama și a coborât la alimentara. S-a întors cu bunătăți și șampanie.
Amândouă femeile erau radioase și mișunau pe lângă masa pe care o aranjau, ca niște albine lângă o floare. Când au așezat și lumânări, am protestat:
-Fără lumânări!
-Jeni, uitându-se galeș, i-a spus lui Mihai, ferindu-se de Mina:
-Te temi de vreuna din noi?
Masa a fost delicioasă, șampania a curs în valuri.
„Fetele”se amețiseră, bine. Din când în când își aduceau aminte de spaima prin care trecuseră și se îmbrățișau cu sărutări zgomotoase.
-Mami, am înțeles că Mihai nu mă vrea. Poate nu i-am plăcut dar, acum spune-mi tu, cum este? Este bun?
Mihai a roșit violent. Nu putea scoate nici un sunet.
-Mamă, pentru o singură încercare, este bun, chiar foarte bun! Nu știu cum s-ar comporta la o „cursă lungă”a răspuns Jeni, fără pic de pudoare:
Le-am rugat să înceteze cu glumele acestea și, zâmbind, au chicotit.
Se făcuse târziu. Eram băut, dar nu foarte tare. Am lăsat mașina la colțul blocului lor și am plecat, pe jos, cele câteva stații de autobuz, până acasă. La plecare ele au insistat să rămână acolo peste noapte dar o stare de panică pusese stăpânire pe el.
„Domnule, ți-a șuierat glonțul pe la ureche! Ce talent ai să te bagi în belele!”