poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1208 .



Meandre 4- Tati, hai la noi acasă!
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [viorel-dona ]

2015-04-11  |     | 



MEANDRE 4- Tati, hai la noi acasă!

Larisa l-a privit, întrebătoare, apoi, după o tăcere lungă, parcă meditând, i-a spus:
-Șefu, ești bolnav?
-Nu, Lari, mai citește odată, îi spuse el, întinzându-i din nou comunicarea.
-Am citit-o, dacă e tot aia, te duci, îți scrie că ești sănătos și ...gata! Te îmbraci în hainele tale de militar.
Ziua i-a trecut cu greu lui Mihai. Nu avea de făcut nicio hârtie. A plecat prin piață, să se plimbe. Lovinescu îl privea prin gardul școlii și, când li s-au întâlnit privirile, a ridicat mâna strigând, să-l audă toată piața:
-Salut, bătrâne!
Tresărind, scos din gânduri, a ridicat mâna, a salut, privind elevele de la ora de sport. Mina i-a prins privirea și, făcându-se că nu îl vede, s-a întors, explicând câtorva fete din preajma ei, ceva, făcând mișcări provocatoare, din bazin, apoi sărind pe călcâie lăsa să se vadă o pereche superbă de sâni împliniți cum săltau provocator.
Mihai și-a tras privirile de parcă erau lipite, s-a apropiat de o tarabă multicoloră, a cumpărat niște flori, pentru Mariana, ceva legume și o bucată de salam. A revenit la birou pieptănând din nou curtea școlii cu ochii dar privirea îi era absentă...
Cu același aer îngândurat a intrat în birou și din cauza curentului făcut de fereastra deschisă a scăpat clanța și ușa s-a trântit.
-Larisa, privindu-l pe deasupta ochelarilor în care se oglindea ziarul, i-a spus în glumă:
-Șefu dacă sunteți nervos eu îmi iau medical. Nu pot munci în condițiile aste de stres și...
-Hai, mă Lari, spuse Mihai tăindu-i vorba. Nu am niciun chef de glume.
Apoi și-a așezat scaunul într-o poziție convenabilă, s-a așezat, a tras sertarul, și în el a deschis un volum de versuri de Esenin, cufundându-se în lectură. Oricine ar fi intrat putea crede că atât el cât și Larisa erau absorbiți de notele contabile.
După un timp, frecându-și ochii după atâta citit, a decis să-i cumpere flori și soacrei și să i le dea când o lua pe cea mică așa că a plecat, agale, spre piață. Când florăreasa îi împacheta florile, copiii începuseră să iasă de la ore. Dintr-un grup de fete, s-a desprins, în fugă, Mina, și, fofilându-se printre tarabe, s-a apropiat de Mihai, i-a prins buchetul abia cumpărat, atingându-l pe Mihai cu degetul mare, a mângâiere și i l-a luat, spunând:
-Mulțumesc pentru flori, știam eu că sunteți un tip galant cu femeile.
Mihai, surprins, a rămas fără replică, pentru că gestul era brusc și neașteptat...
Florăreasa zâmbea:
-Deh, femeile astea, domnule profesor!
Încă nu își revenise din uluială suficient ca să perceapă corect gestul provocator al tinerei femei așa că a mai cumpărat încă un buchet și s-a întors la birou. Programul era pe sfârșite, directoarea era la inspectorat așa că i-a spus Larisei:
-Hai, și-om mere!
-Pe răspunderea ta, șefu!
-Șefu-i șef și-n pielea goală.
Mașina a demarat la sfert și după câteva minute se oprea, cuminte, la bordură la Chirigiu... Soacra era într-un halat de baie și cu părul pus pe bigudiuri. Halatul, mult prea scurt, lăsa să se vadă pulpele ferme, încă tinere. Mihai i-a întins buchetul ferindu-și privirea de la pulpe, de la sânii prea dezgoliți...
-Sărut mâna, mamă!
-Bună, Mihai. Florentina abia s-a culcat.
L-a îmbrățișat apăsându-și sânii de pieptul lui ca într-un gest nevinovat apoi l-a întrebat:
-Ți-e foame?
Lui Mihai nu îi era foame dar ca să mai treacă timpul a întrebat:
-Ce ai, bun, de mâncare?
-O salată de vinete, așa cum îți place ție.
Accentul pe acel „ție” nu era o părere. Argumentul cu vinetele l-a convins. A mâncat cu plăcere, savurând gustul și trăgând de timp. „Știe să facă mâncare bună.”
Văduvă de mulți ani, cu carte mai puțină și cu dor de muncă și mai puțin, se mulțumea cu o pensie de văduvă de la răposatul, fost activist de partid, pe undeva prin sud, care murise omorât cu bâtele, de țărani, la colectivizarea forțată.
Florentina a început să scâncească, în somn. Mihai, a ascultat scâncetul ca pe o izbăvire și s-a dus în camera alăturată și a luat fetița în brațe. În somn, l-a cuprins cu brațele pe după gât și i-a spus, cu ochii închiși:
-Tati, hai la noi acasă!
Mihai privea obrăjorii roșii de somn cum răsăreau din claia de păr creț și o scălda în priviri. A purtat-o, așa adormită, în brațe până la mașină, apoi s-a întors și i-a luat lucrușoarele și a pornit motorul. Din prag, cu halatul cam desfăcut, soacra i-a strigat:
-Pup-o pe Mariana!
-Sărut mâna!
Și-a pus centura de siguranță și a demarat. Mariana nu era acasă. Mihai a luat fetița adormită în brațe, a dus-o în casă, a dezbrăcat-o și a lăsat-o să doarmă. Bujorii din obraji îl îndemnau să o sărute mult dar îi-era teamă că o va trezi. A adus și florile și celelalte lucruri de la mașină, a făcut un duș și a început să citesc Ziarul Flacăra.
Mariana a întârziat, dar pe la ora șapte și jumătate, a venit, și-a trântit servieta în hol și a început să turuie:
-Niște nenorociți! Convocări peste convocări și instructaje peste instructaje. Ce dracului mai vor și ăștia de la noi, când dobitoacele astea de studente nu au gândul decât la bărbați? Noi ne spargem piepturile să le explicăm despre arme de nimicire în masă, despre condițiile războiului întregului popor, iar ele se rujează și-și pilesc unghiile.
Mihai o privea cu detașare. Ea nu era o vorbăreață. Debitul acela verbal era menit să-i abată atenția de la ceva, dar de la ce? A tăcut, ascultând-o. După un timp, când începuse să citească iar ziarul, ea și-a amintit de el și de Florentina.
-Unde-i fata? Tu ai mâncat?
-Floricica doarme iar eu am mâncat la maică-ta.
-Ce ai mâncat?
-Salată de vinete.
-Și nu i-ai cerut și pentru mine?
A privit-o, atent, încercând să îi prindă privirea. Căutătura ei era scursă pe lângă el.
-Nu, nu am cerut! Mi-a spus că a făcut-o pentru mine.
Ea și-a pus ceva de mâncare apoi a terminat de mâncat, și-a spălat farfuria și a intrat în baie. Mihai a urmat-o dar l-a dat afară perorând la adresa bărbaților care numai la asta le este gândul După ea a făcut și el încă un duș, alternând jeturile de rece cu cald și s-a bărbierit, fredonând.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!