Susănica Bratu croșeta pe pat niște șosete de lână pentru băiatul mai mic, Marinică, ascultând la casetofon acordurile preferate ale ultimului album Fuego "Dragă mamă, sfântă mamă". O pisică roșcată se învârtea pe la picioarele ei, încercând să se joace cu un ghem, dar fără mare succes datorită burții suprasaturate cu carne de pui și lapte. Mieunăturile ei și ale vedetei muzicale induceau în Susănica o stare așa de odihnitoare încât bărbia îi căzu pe piept și la puțină vreme se opriră și andrelele din croșetat.
Asta până când în cameră năvăli Ilie, roșu la față ca un rac și cu o sticlă goală în mână.
- Scoală muiere!
- Ha?!
Două perechi de ochi bulbucați se focalizează intens una pe alta, de la o distanță de nici 10cm .
- Am auzit tot!
- Ce-ai auzit? Ce-ai auzit blăstămatule? Că nu-i al tău? Cu cine ai vorbit?!
- Cu VACA!
- ...cu Ana?
- Ana?! O cheamă Ana? Și tu știai, și n-ai spus nimic. (cade pe scaun) Zicea biata maică-mea că ai sânge de țigancă, ai știut tot timpul, ai știut vrăjitoareo!
Sare în picioare și îi arde două palme de-i zboară baticul din cap.
- Săriți, oameni buni! Mă omoară!
- Taci! Pe cine ai mai spurcat cu vrăji?
Liniște. Ilie se uită cruciș prin cameră.
- Cine mai vorbește? Cine?!
Ochii îi pică pe pisică care s-a ghemuit într-un colț gata să o rupă la fugă.
- Ce faci omule?
- Aha! (sare și o prinde de ceafă ridicând-o în dreptul ochilor) Zi diavole! Cine ești?
- Ilie, ai bolunzit?
- (scuturând pisica) Zi odată! (nici un răspuns) Ce vreți de la mine?
- Miau! (se zbârlește și-l scuipă)
Ilie deschide ușa și o aruncă afară. Răcoarea serii de septembrie pătrunde nestingherită în casă.
- Zât! Mă răfuiesc cu tine mai târziu.
Între timp Susănica a apucat să-și vină suficient în fire cât să vadă sticla scăpată pe jos de atacator.
- Ilie! Tu ești beat!
- Ba nu-s.
- Ba da! (adulmecând) PuÈ›i a tărie! Vaai, Doamne-Dumnezeule mareee, acu’ pricep iooo. Te-ai beÈ›ivănit toată ziua, porcule neruÈ™inat!
- Nu.
- Auzi animale vorbind, ai? Ai vedenii? Vii È™i mă pocneÈ™ti pe mine, ai? No, stai tu dragu’ meu.
Și pe dată scoate dintr-un sertar spray-ul paralizant de autoapărare primit cadou anul trecut de la cuscră.
- Ia de aici porcule!
Ilie se sufocă prompt și cade la pământ horcăind. Susănica iese în curte ca să nu tragă-n piept toxina. Aici dă peste Viorica și Brândușa care au ieșit din grajd, atrase de gălăgie.
- Doamne nu mă lăsa, a lăsat și grajdul de izbeliște. Nenorocit și bețivan! Asta țin eu la casă. Trebuie să-l aduc pe Vasile, să-i bage mințile-n cap.
Și victima agresiunii domestice fuge din curte la fiul pădurar care stă două case mai la vale. Între timp vacile se apropie ca să-i țină companie lui Ilie care s-a târât cu ultimele puteri afară din casă, la aer curat unde-și continuă imperturbabil exercițiile de respirație.
- Primitiv și exagerat comportament.
- Ce te-așteptai? Să i se pară firesc?
- Nu, dar nici un asemenea scandal. Va atrage atenția tuturor asupra noastră. Crezi că va colapsa cerebral?
- Stai să-l scanez...Nu, nu cred să fie în pericol. Are un creier foarte fiabil, o consecință firească a rarei utilizări. Nu te mai ușura când vorbesc!
- N-am ce face, dragul meu. Am patru camere stomacale și știi cum mi se pornește digestia când sunt stresată. Nu uita că tu ești de vină pentru toată situația.
- Bine, bine, nu începe din nou. Ilie, bade Ilie! Ne auzi? Liniștește-te, te rog!
- Hrââ...
Cu un ultim horcăit, inima greu încercată a lui babu Ilie cedează. Vacile se privesc nedumerite.
- Kaxaranii mă-sii! Acum vom fi acuzați și de crimă. Nu ne mai putem întoarce.
- Tu și scanările tale, ești complet dereglat.
- Ce-s eu de vină? Nu-i pot scana telepatic inima, nu?
- Þine-ți gura și ajută-mă.
Susănica și Vasile dau buzna în curte pentru a asista la spectacolul vieții lor. O vacă îi face respirație gură la gură țăranului întins pe spate, în timp ce tovarășa ei îi apasă pieptul cu copita dreaptă din față la intervale regulate. Susănica leșină, iar Vasile își descoperă capul.
- Doamne Isuse Hristoase, iartă-mă pe mine păcătosul că n-oi mai greși nici cu fapta nici cu...!
- Mai terminați cu zeitățile și dați o mână de ajutor! Doar e taică-tu, ce dracu!
- Mamăăăă! (Vasile o ia la goană pe ulițele satului).
După câteva minute vacile pornesc alene spre grajd.
- Bine măcar că l-am reparat. Oare ar fi trebuit să-l ducem în casă?
- Neaa, fără opozabile e prea greu.
- Þi-am spus că maimuțele erau alegerea corectă.
- Povești. Să stau toată ziua în junglă sau după gratii.
- Știi că au trimis și în spațiu?
- Sigur că știu. Ce? Au trimis și altceva? (râd amândouă foarte amuzate)
- Hai la iesle, glumețule. Mi s-a făcut o foame și o poftă de trifoi...