Spre China din Mogoșoaia -31
Parcul Colinei Parfumate sau Xiang Park

După ieșirea din Templul Norilor Azurii am coborât puțin spre sud ajungând la Poarta din Nord a Parcului Dealurilor (sau Colinei) Parfumate. Taxa de 20 yuani mi-a permis accesul în parc. Zidul parcului, în lungime inițială de cinci km., a fost construit imitând pielea unui tigru. Din acest zid a mai rămas o mică parte, restul fiind distrus, ca și grădina imperială Yuanmingyuan, în 1860 de către englezi. Tot englezii, națiunea cultă și civilizată care alături de nemți vrea să amprenteze românii care vin în regat și care a ridicat la rang de nobil, ridicându-i și o statuie celui mai mare prădător, hoț, tâlhar, criminal, Francis Drake, sunt cei care la 1900 au reluat distrugerile făcute în 1860 la Vechiul Palat de Vară și la Grădina Luminozității Perfecte. Distrugerile franco-britanice nu s-au rezumat la atât, au continuat prin distrugerea Templului Jonkang- Oglinda inimii și multe altele. Oare care ar fi atitudinea englezilor și a francezilor dacă le-ar fi distrus Turnul Londrei, sau Podul Londrei, sau Louvrul, sau minunatele lui grădini? Poate că aceste mari puteri ar trebui să reflecteze la posibilitatea de a recunoaște ce au furat, ce au distrus, ce au împilat fără să repare nimic din răul produs și că așa cum arăta Dimitrie Cantemir în Creșterea și Descreșterea Imperiului Otoman poate veni vremea plății. La intrarea în Parcul Colinei parfumate este un lac artificial, lacul Yanjing, care este supranumit și Lacul Ochelari întrucât podul minunat care-l taie în două face ca lacul să pară o pereche de ochelari. Podul oglindit în apa limpede și nemișcată, cu balustradele minunat tăiate în marmură, te îndeamnă să reflectezi asupra cercului pe care-l face cu imaginea lui reflectată. Chiar dacă era incitantă denumirea „Studioul Inimii Liniștite” m-am limitat să privesc doar, o vreme, peștii exotici din lac, de pe pod și să aleg alt traseu, abandonând ideia de a vizita Studioul Inimii Liniștite, chiar dacă numele nu trăda faptul că împăratul chema aici miniștrii pentru a-i critica pentru lucruri făcute prost sau incomplet. Câteva fărâme din batonul din borsetă au făcut ca peștii, care erau dispersați, să se strângă într-un banc compact, dând senzația că apa fierbe, în lupta pentru cele câteva fărâmituri aruncate în apă. Amenajată inițial de împărații Dinastiei Jin, prin secolul al XII-lea, zona a fost extinsă în timpul Dinastiilor Ding și Ming iar la mijlocul secolului al XVIII-lea împăratul Qianlong a dispus construirea unor noi pavilioane și amenajarea unor spații de odihnă și recreere, extinzând parcul la 160 ha, ocazie cu care i-a dat numele de „Grădina Liniștii și a Plăcerii” sau Jingyiyuan. Cele 160 de ha. par o suprafață impresionantă dar dacă dorești să guști doar estetica acestui minunat loc, plin de plante și arbori cu frunze roșii, fără să parcurgi cu pasul, poți opta pentru o plimbare cu telefericul ce te poate ridica până la cei 557 de metri ai punctului cel mai înalt. Acest punct poartă numele de Xianglu Feng, adică Altar pentru ars tămâia. Nici cele două stânci din vârful muntelui, asemănătoare altarelor pentru ars miresme nu erau de neglijat. Tentația de a mă bucura cu pasul era mare dar aveam de ales între două rute: prima ar fi aleea din nord, după care se merge către stânga, putând fi văzut Templul Luminos. În apropierea Studioului Inimii Liniștite către aleea estică, se află un lac foarte limpede, cealaltă rută fiind cea sudică. Principalele sale atracții includ: Lacul Verde al Liniștii, ruinele Templului Parfumat, ruinele Muntelui Parfumat. Am preferat să o iau la pas, pe ruta din sud, mai ales că doream să văd și fosta reședință a lui Mao Zedong, Vila Shuangging.
Cei peste 280.000 de arbori, din care 5.800 foarte bătrâni, cu vârste de peste 1000 de ani, fac din acest loc o oază, un sanctuar de ecologie, ținând seama că sunt din speciile Pin Chiparos, arțar, arbori de fum, curmali japonezi. Dintre Arborii de fum am remarcat soiurile cu frunze purpurii ale cotinus coggygria, cu inflorescențe roz pal ( scumpia). Din loc în loc acest minunat peisaj cu arbori era luminat de câte un pâlc de caiși, de piersici sau cu tufe de liliac Traseul din sud m-a tentat mai mult pentru că la finele lui am ajuns la vârful muntelui acestei foste grădini imperiale doar după o oră de mers. Măiestria estetică a acelui arhitect peisagist te umple de plăcerea privitului. Anul 2013 este anul șarpelui de apă și conform zodiacului chinezesc oamenii vor călători mai mult în 2013 și va exista o predispoziție către romantism, afacerile din domeniul divertismentului vor prospera, restaurantele si hotelurile vor fi pline. Romantismul celui care se ocupă de acest parc este evident întrucât unul din rondurile de flori de la intrare reprezintă chiar șarpele de apă iar decada reprezentată este schimbată permanent, așa că astăzi, un rond mai mic reprezenta hanlu sau roua rece, plantat numai cu ranunculus acer, în mai multe varietăți. Amestecul savant de culori și mirosuri receptat pe aleile ce se desenează după aceleași reguli feng shui te fac să percepi realitatea în mod diferit. Mulți folosesc expresia feng shui sau scris împreunat fengshui dar puțini au ceva habar despre asta. Feng shui este o artă străveche în China, care caută să echilibreze energiile care ne înconjoară, în casele noastre, grădini și la locurile noastre de muncă. Aceasta este arta de structurare și aranjare a mediului, în scopul de a crea un loc ideal pentru a promova sănătatea, bunăstarea și echilibrul. Feng shui literalmente înseamnă "vânt" și "apă" și arată că noi cu toată viața noastră suntem conectați la modul de funcționare a universului și a naturii. Într-o grădină sau un parc, ea permite ca fluxul vital să curgă lin și să se răspândească energia acelui qi în fiecare parte a grădinii. Respirația dragonului(qi) este energia vitală a tuturor lucrurilor și această energie universală trebuie să curgă liber prin noi, în casele noastre, grădini și tot ce este viu, fiecare element component primind partea sa de qi .Pereții, ușile, aleile, bazinele cu apă se conectează și armonizează cu lumea exterioară și interioară. Apa într-o grădină dă viață. Qi-ul este de formă pură, lichidă, concentrată. Un flux de liniște, în cazul în care cursul este de la est sau vest, iar prezența carașilor aurii sau a crapilor koi, de culoare aurie, sau argintie duc la longevitate și prosperitate. Aleile rătăcitoare prin parc, realizate în curbe în număr impar, yang, oferă perspectivă yin iar un număr par, yin, oferă alternativa yang. În ceea ce privește plantele, în cazul în care sunt variate și pline de culoare, și printre ele se găsesc plasate statuete ale „gardienilor sacri” ai qi, broaște țestoase, șerpi, phoenicși, tigri, dragoni, atunci echilibrul va fi atins. Când veți călători în China, dacă veți călători, veți afla, așa cum am aflat și eu, că  totul, dar absolut totul se construiește și există conform conceptului feng shui. Constructorii, și nu numai ei, se sfătuiesc mai întâi cu specialiștii acestui domeniu înainte de a iniția un proiect imobiliar sau orice altă activitate de interes public, toate realizându-se conform acestui concept. “Vântul și apa” reprezintă o culegere de legi spirituale tradiționale sau ale geomanciei, folosite pentru atragerea norocului, a bogăției, a fericirii și… foarte important a longevității,  și pentru a împiedica producerea ghinionului în locurile în care oamenii trăiesc, prin analiza fluxurilor de energie din mediul inconjurător. Foarte important pentru chinezi este conceptul wuxing, important în filozofie, medicină, astrologie, superstiții, acea teorie a celor cinci elemente (pamant, metal, apa, lemn, foc) care domină universul. Apa predomină iarna, lemnul primăvara, focul vara, metalul toamna, iar pământul perioada de tranziție dintre anotimpuri. Să nu vă mire așadar, dacă veți observa o anumită dispunere a obiectelor într-o cameră, felul în care se servește mâncarea, asocierea unor alimente, pragurile din diferitele temple sau palate pe care le veți vizita, prezența lacurilor și a dealurilor artificiale (piedici redutabile în calea duhurilor rele ca și zidurile) – o întreaga filozofie și mod de viață în același timp.
Exercițiile Tai Chi sau taijiquan, sunt prezente și aici în zonele în care apa se apropie de uscat și oamenii, ca și în alte parcuri, practică mișcarea cu plăcere și cu zâmbete pe buze. Acest Tai Chi, ca și Falun Gong, sunt niște subdiviziuni ale școlii qigong. Această școală Falun Daf, cum mai este denumit Falun Gong, a ajuns un pericol pentru conducerea Chinei. Oamenii care practică această activitate sunt din ramura budistă a qicong și teoretic ar trebui stimulată această activitate întrucât practicanții au ca devize, Adevărul, Compasiunea și Toleranța iar practicanții sunt adevărate modele ei fiind oameni cumpătați, care nu beau, nu fumează, nu mănâncă mult, nu consumă medicamente și nu fac plângeri la autorități. Zâmbitori, pașnici și toleranți, este o plăcere să-i vezi cum se aliniază și fac mișcările lor pline de echilibru și de grație. Acești practicanți sunt familiști convinși și muncitori devotați totuși numărul lor îngrijorătoer de mare, circa 70 de milioane, în urma unui protest mut și pașnic, de mare amploare, a determinat autoritățile să declanșeze o prigoană fără margini împotriva lor.
Înspre intrarea de est am întâlnit Budha Hall Jieyin ridicat în 1186 ca și Templul Xiang Shancare pentru un timp a servit drept casă de vacanță împăraților din Dinastia Jin.
Deruta ce te cuprinde încercând să pătrunzi logica chinezului de rând și nu numai, se adâncește pornind de la simplu. Informațiile, știrile, comunicarea în general, în orice formă s-ar produce, este simplă dar metaforică. Chiar omul urban are limbajul sprijinit pe scheme logice chinezești, pe texte clasice filozofice sau proverbe și zicători. Omul orașului în România a pierdut acea senzualitate a exprimării mucalite dar înțelepte a țăranului pervertind limbajul uzual cu expresii preluate din alte limbi formând astfel o pojghiță de superficial care acoperă cu greu duhoarea inculturii până la nivel de miniștri chiar. Inteligența mobilă, pătrunzătoare, profundă, activă și elaborată devine un instrument de studiu puternic asupra nuanțelor și sensurilor. Obiceiul chinezului de a-ți răspunde la o întrebare cu o alta nu este o încercare de a se sustrage ci o dorință tandră de a desluși corect sensul comunicării. Simbolurile sunt prezente tot timpul în viața chinezului, de la culoare la numere, totul are un rost, un sens, un înțeles. Acțiunile de interes colectiv, de amploare, poartă denumiri generice multiple: Cele Trei Fluvii, Cele două căi ....Cele cinci elemente.
Acele cinci elemente care patronează viața chinezilor, lemnul -Mu, focul-Ho, pământul-Tu, metalul-Chin, apa-Sui, reduc universul la cinci elemente dar nu îl limitează la acestea pentru că tot universul este dinamic, în interacțiune, culoarea cu numerele, forma cu materialul, ordonarea cu necesitatea. Echilibrul contrariilor Yin-feminin și Yang-masculin pare bizar prin opoziția pe care o creează, alăturată complementarității: Soare-Lună, Cer-Pământ, Lumină-Întuneric alăturate la elementele dinamism-inerție, Mișcare-Repaus, Esență-Substanță, demonstrează că disproporția dintre ele poate duce la haos. Claude Levi-Straus a identificat „logica concretă” în toate culturile vechi.Privirea normată dar nu sechestrată prin nealienarea numerelor prime dar neignorând numerele pare se cristalizează în principii fundamentale. Nevoia de a limita numărul de note muzicale la cinci a ajuns o necesitate, existența acelor: kyo, tchi, kong, chang și yu considerându-se suficientă tocmai pentru a reuși echilibrul cu cele cinci elemente primordiale.
Îmi continui drumul prin acest minunat parc. Pagoda Octogonală construită pe opt etaje. Fiecare latură a acestui minunat edificiu are la colțuri clopote de vânt care la cea mai mică adiere produc un amalgam sonor plăcut și imposibil de descris. Pagoda a fost ridicată în timpul Dinastiei Ming și se evidențiază cu pregnanță între celelalte construcții ale parcului. Pagodele, specifice budismului, au pătruns în China în timpul Dinastiei Han. Templele budiste se autofinanțau prin activitățile călugărilor, iar numeroasele donații făcute de credincioși erau folosite pentru ridicarea de noi statui , achiziții de cărți și pentrzu hrana săracilor. Arhitectura pagodelor păstrează simbolistica originală și de regulă sunt construite pe înălțimi naturale sau artificiale și simbolizează falusul sau lingam-ul. Cea mai vece pagodă, încă intactă în China este Pagoda Mănăstirii Songyue din Denfeng, la poalele muntelui Sangshan.Odată ajuns în vârful Altarului arderii de tămâie am privit râul Yongding care se răsucește ca un fir de beteală argintie scurgându-se către Beijing lăsând vederii o panoramă minunată din care se remarcă în imediata apropiere Palatul de Vară, apoi Muntele Shijing, Muntele Izvorului de Jad, Podul Marco Polo.
Am lăsat în urmă Templul Luminos, Lacul Verde al Liniștii, Ruinele Templului Parfumat, Studioul Inimii Liniștite coborând cu telefericul după ce am plătit taxa de 50 yuani.
Mă voi îndrepta către Vechiul Palat de Vară, către Palatul de Vară și dacă voi avea vreme voi merge și la Grădina Zoologică.