„Trebuie să te liniștești, fusese sfatul medicului, o mai veche cunoștință de familie. Să dormi, draga mea, ești foarte obosită”, îi mai zisese doamna doctor, la care mersese mai mult împinsă de la spate de către toți cei ai casei. „N-am nimic”, venise răspunsul recalcitrant al pacientei, judecător la Curtea Constituțională. „Lăsați-mă în pace”. „Să-ți dau un concediu medical. Și niște pastile!”. Însă, foaia de concediu medical o rupsese de cum ajunsese acasă. Iar pastilele pe care i le cumpărase soțul, căci, din curiozitate, ea văzuse, pe cutie, scris cu litere boldate „comprimate filmate”, le aruncase la tomberon. „Ai, dracului! Cei de la Serviciile Secrete... Mă filmau prin pastile... Proastă mă mai credeau!”

- După ce înalții judecători au decis devansarea termenului stabilit inițial, lămurește amicul Nimeni, în urma solicitării președintelui suspendat, motivată de instabilitatea politică și impactul asupra economiei, Curtea Constituțională a cerut Guvernului să comunice listele electorale permanente. Adică listele cu cetățenii care au drept de vot și care au împlinit vârsta de optsprezece ani până în ziua alegerilor, inclusiv.

Doamna judecător Alba îi dădea dreptate doctoriței, că avea mare nevoie de odihnă; oboseala acumulată în timp, stresul tot mai mare din ultima vreme, referendumul, certurile politice, cu sânge pe pereți, ei bine, toate astea o făcuseră să o ia razna, împreună cu țara.

“România a luat-o razna”, titra Deutsche Welle, și doamna în robă vișinie se gândi că jurnaliștii nemți o avuseseră și pe dânsa în vedere atunci când scriseseră despre Curte și despre necesitatea coabitării dintre un președinte care susține austeritatea și un guvern care dorește, fie și la nivelul declarațiilor, să încurajeze creșterea economică și, implicit, crearea de locuri de muncă.

Vacanța fusese binevenită, dar, na!, prea scurtă! Își programase totuși să-și petreacă scurtul timp în cadru natural, ecologic, la munte, în zona Vâlcea, acolo unde copilărise și de care o legau amintiri deosebit de plăcute și clipe lipsite de griji și de legi, petrecute cu vaca la păscut. Își luă, așadar, bocceluța cu rujuri și farduri, precum și nelipsita Constituție a României, și purcese pe meleagurile natale, cu dor de liniște și cu ferma convingere că, măcar acolo, va scăpa de vocile pe care, deseori, le auzea venind din spatele său, voci de bărbat și de femeie, care comentau tot ce făcea ea și care o aprobau când acționa cum trebuie, o certau atunci când făcea greșeli, și care îi dădeau ordine atunci când credeau că e cazul.

“Nu e bine. Nu e bine, doamna Alba! Greșit, doamna Alba! Dacă îmi amintesc bine, eu te-am numit acolo, în funcție, hăhăia vocea. Să faceți așa cum spun eu!”.

"Pentru binele țării, Curtea Constituțională trebuie să ajungă la un verdict", îi răsună în urechi vocea premierului. "Acesta este cel mai prost moment pentru o criză politică, din punctul de vedere al situației economice și financiare din Europa".

“La ce te gândești?”, întrebau vocile.
„Nu e nevoie să vă spun, răspundea doamna judecător. Știu că îmi citiți gândurile. Voi știți, în permanență, ce gândesc eu. Îmi furați gândurile, mi le analizați și, apoi, mi le restituiți prelucrate de voi, schimbate cum vreți voi.

Alteori, vocile acceptau scurte conversații cu ea personal, de cele mai multe ori, însă, se conversau între ele, în așa fel ca ea, doamna Alba, să audă și să ia aminte:
„Da, știu, ea e cea care a trădat votul. Dar a făcut-o tocmai pentru că a fost supusă unor presiuni mizerabile”.
„Da, știu, ea este o fostă condamnată, cu o familie implicată în ilegalități”.

Până și propriile sale gânduri prinseseră glas. Doamna Alba și le auzea zgomotos în cap, din ce în ce mai zgomotos, încât, involuntar, își astupa urechile cu podul palmelor și le ruga, disperată, să grăiască mai încet, mai cu blândețe, mai cu milă, că nu erau gânduri vesele și nu auzea nicicum lucruri drăguțe de la ele:
"Asta e măreția Dreptului, toate legile lasă loc de interpretare”.

Nici în vacanță, la Râmnic, nu scăpase de tirania vocilor:
„Voi, ăștia de la Curte, activiști de partid cu studii juridice, vă dați virgini, imaculați, dar nu vă priviți în oglindă. Nu recunoașteți că membri ai familiilor voastre au beneficiat de înlesniri financiare la firmele lor, că însuși președintele Curții primește și pensie de handicap, că planează asupra voastră suspiciuni de colaborare cu Securitatea, chiar de condamnare pentru falsificare de diplome. Să vă fie rușine!”, răcnește una din voci.

„Curtea Constituțională și Parlamentul au stabilit reguli foarte clare privind desfășurarea referendumului. Acum, Curtea trebuie să decidă dacă aceste reguli au fost respectate", se aude glasul Ambasadei SUA. "Curtea Constituțională trebuie lăsată să ia o decizie bazată pe principii, în mod independent, fără niciun amestec din afară", reverberează vocea. "Este esențial ca poporul român să aibă încredere că referendumul s-a desfășurat în mod liber și corect și că regulile stabilite au fost aplicate".

"Ne-am învârtit cu listele astea până ne-am făcut de tot râsul lumii. N-a mai înțeles nimeni nimic. Listele sunt la Parchetul General, Parchetul General vrea să le dea la Curte, Curtea le vrea de la Guvern și eu îi trimit la Parchetul General și, uite așa, ne învârtim în jurul cozii listelor", vuiește vocea ministrului Justiției. "Voi întreba dacă e legal să confiști listele electorale, după care să spui că le dai Curții Constituționale, dar Curtea să nu le vrea", mai spune vocea.

“Mai mulți procurori au descins la sate pentru a interoga sătenii, se lansează o altă voce. Au fost la ei la poartă, iar oamenii au răspuns dacă au fost sau nu la vot. Un om din comună mi-a spus chiar că se simte intimidat de DNA. Procurorii au și scris declarații în numele oamenilor, erau și localnici bătrâni, în vârstă de optzeci de ani. Ajunși la casa unui sătean, acesta nu i-a mai lăsat să plece, proptindu-se în fața mașinii. Omul era nemulțumit că au ajuns procurorii la el acasă să-l întrebe dacă a votat. "Ne obligă să dăm declarații cum am votat", sună vocea localnicului.

"Eu am crezut, la Revoluția din 1989, că, în această țară, nu trebuie nimănui să îi mai fie frică, decât dacă încalcă legea. Să te duci să scoți oamenii din biserică, sau să te duci să pui oamenii de nouăzeci de ani să jure cu mâna pe Biblie, pe capota mașinii, e dincolo de ce îmi putea mie imaginația să îmi spună", articulează o voce ministeriabilă de femeie.

Apoi, se aude o mașinărie de zgomot sinistru, de voci suprapuse și în felurite limbi, încât doamna judecător simte nevoia să alerge la farmacie pentru calmante, pe care și le înghesuie pe gât cu pumnul și fără strop de apă.

Vacanța se scurtase cu zece zile. „Ograda” Constituțională decisese devansarea termenului pentru ședința hotărâtoare: „Cine rămâne la Cotroceni? „Suspendatul”, ori „Interimarul”? Vezi bine, criza politică și cea economică cereau sacrificiul purtătorilor de robe vișinii.

- Referendumul pentru suspendarea președintelui a scos, pe lângă opt milioane și jumătate de români din case, zeci de mii de morți din cimitirele țării, cuprinși pe listele cu votanți, vine amicul Nimeni cu date suplimentare. Numeroși cetățeni au reclamat, cu durere în suflet, prezența unor rude, decedate de ani de zile, pe listele electorale.

"Asta e măreția Dreptului, toate legile lasă loc de interpretare”, își repetă doamna Alba, dimineața în fața oglinzii, printre rujuri și farduri, hotărâtă să pună capăt crizei politice, prin votul său, în legătură cu referendumul de demitere a șefului de stat. "Asta e măreția Dreptului, toate legile lasă loc de interpretare”...

Mai lămurește Nimeni, documentat:
- Curtea Constituțională a constatat că procedura de organizare a referendumului a fost respectată, dar nu s-a întrunit condiția de cvorum pentru ca scrutinul să fie valabil. Menționează totodată că, la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, președintele suspendat își reia atribuțiile. Curtea observă că, la referendum, nu au participat cel puțin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, pentru ca referendumul să fie valabil. Judecătorii politici de la Curte, adaugă amicul Nimeni, nu au scăzut din numărul de la BEC, atunci când au calculat cvorumul, nici măcar cele câteva zeci de mii de morți de pe listele electorale. „Suspendatul” n-are decât să fie încântat: morții sunt de partea lui. Nu și cele șapte milioane patru sute de mii de oameni vii care au votat împotrivă.

"Decizia Curții Constituționale vorbește de la sine", se afirmă într-o poziție a Ambasadei SUA. Iar la recepția organizată de ziua națională a Statelor Unite, ambasadorul Gitenstein a spus că "Nimeni nu se poate îndoi că România are procurori curajoși și consecvenți și judecători neînfricați, pentru care nimeni nu este mai presus de lege", lucru care o face pe doamna judecător Alba să renască din propriul gălbenuș.

A doua zi după ședință, neînfricata doamnă judecător se duce în dormitor cu o carte strânsă în brațe și exclamă, pentru sine, cu multă amărăciune:
„Am o mare decepție, plâng foarte mult, nu am poftă de viață și nu pot dormi. O să mă închid în cameră și o să lecturez Codul penal”.

Mai zice apoi: "Dacă s-a stabilit un prag electoral și acesta nu s-a întrunit, ce să facem acum? Să încălcăm legea? Eu nu pot să fac așa ceva. Dacă nu s-a atins pragul, care-i problema? Eu nu vreau să fac pușcărie, să încalc legea nu pot!”

"Așa a ieșit. Ea a hotărât lucrurile. Am luptat și noi cât am putut. Așa a ieșit, însă. Luați datele de la Guvern și analizați-le să vedeți cât erau de limpezi", „a dat din casă” un coleg, judecător, în urma scandalului din „Ogradă”.

După decizia de invalidare a referendumului, o mulțime de voci îi răsunară, pe rând și stăruitor, în urechi, doamnei judecător: "Cerem demisia sau demiterea judecătorilor politruci", "Rușine Curții Constituționale. Jos dictatura", "Luptătorii din ’89, apărătorii Constituției", "Nimeni nu e mai presus de votul nostru", "Vrem dreptate, o justiție dreaptă”, ceea ce o făcu să-și caute, instinctiv, protecție la mai vechea sa cunoștință, medicul de familie:

„Draga mea, ești doar obosită. Trebuie să dormi, să te liniștești”...