poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4379 .



Þara lui B.
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2011-06-11  |     | 



La 10 și un sfert ne-am pornit spre scuarul teatrului de operă și balet, la întâlnirea cu vicepreședintele american Joe Biden. Mă gândeam că e larg acolo, că o să stăm o jumătate de oră la un ceai, cât o să dureze discursul și apoi ne vedem de treabă. Aproape de intersecția Bodoni cu Ștefan cel Mare am intrat într-un blocaj din care am ieșit doar peste câteva ore, timp în care am parcurs numai 30 de metri. Stăteam cu capul în sus ca să pot respira. Spâna m-a apucat de mână și mă ținea lângă ea. Îmi tot spunea Lenuța, Lenuța. Eram indignată, pentru că numele meu nu este Lenuța, i-am tot spus-o, pesemne că nu m-a auzit, așa că am lăsat-o să-mi spună în continuare Lenuța. Pe sora mea o cheamă Lenuța, pe ea a cunoscut-o mai bine. Despre mine știa doar că scriu poezii. Să mă chemi la o lansare de carte sau o lectură publică, când o să ai, îmi zice, și mă trage după ea în mulțimea dinainte, unde aceeași carne apasă, ticsește, împinge, ca să ajungă în țarcul lui Biden. Înapoi nu e cale. Spâna își înfinge degetele în șoldul meu, iar cu cealaltă palmă îmi strânge mâna dreaptă. În față stă o doamnă cu glugă stufoasă. Gluga îmi intră în nas și mă sufoc. Îmi ridic nasul sus. Caut niște muguri să mă uit la ei. Nimic. Mi-e prea departe să văd sau e prea devreme să caut muguri. N-am despre ce bucura oamenii dimprejur. Îmi amintesc vorbele de ieri ale lui Emil și-mi pare rău că nu i-am urmat sfatul. Îmi spunea să mă duc să mă plimb în parcul acela a nostru mare și frumos. Exact un parc mare și nepopulat îmi lipsea acum. Aproape de intrarea în scuar stă o tăbliță care anunță: sunt interzise băuturile, gențile mari, laptopurile. Scoateți totul din buzunare. Spâna învață cum se pronunță Everything out of your pockets. Toți se aruncă să o ajute. Everything out of your pockets, repetă ea fericită, cu un accent nefiresc, dar simpatic. Ajungem în fața ușilor. Un bărbat masiv american dă din mâini în semn de respingere și repetă back off, back off. Spâna este curioasă să învețe și expresia asta, iar după ce află cum se spune înainte, zice, nu vrem back off, vrem go on. Mă lasă să trec prima. Îmi scot din buzunare carnetul, telefonul și banii, trec prin ușă, nu se aude niciun semnal. Intru în scuarul îngrădit, dar brusc mi se face frig. Cineva îmi dă un steguleț cu flagul Republicii Moldova, altcineva îmi dă steagul american. Intră și Spâna cu câțiva dintre copii. Cineva ne direcționează înspre scena din spatele celei pe care vor urca oaspeții. De acolo oamenii se văd cât niște pixeli pe un monitor. Suntem în primul rând și dăm din stegulețe în ritmul muzicii ca niște copii. O doamnă înaltă americană urcă pe scena președintelui, se apleacă să strângă ceva de pe jos, pune gunoiul în buzunar. Verifică microfoanele și căștile din dreptul fiecărui scaun sub care sunt fixate numele celor care trebuie să apară. Intrarea este blocată. Oamenii care n-au încăput rămân imobili după gard. O doamna din dreapta, pe care nu o știu, îmi zice că-s palidă, mă întreabă dacă sunt bine. Spâna se alarmează. Þi-e rău? Amețești? Doamna străină mă întreabă: vrei valeriană? Roiniță? Hamei? Levănțică? Vrei mentă? Poate mușețel? Le zic că sunt bine și nu vreau nimic. Apar personalitățile. Mulțimea dă din stegulețe și țipă bun venit. Joe Biden se întoarce și înspre scena unde suntem noi, ne salută cu o reverență, Spâna îi strigă Wellcome! entuziasmată că știe cuvântul, dă senzația că l-a exersat foarte mult. Mă simt penibil acolo. Niște oameni cât dulapurile mi-au spus să zâmbesc și să dau din steguleț. Zâmbesc și dau din steguleț. Spâna mă întreabă: Lenuța, te simți rău? Sunt bine, îi zic, mă gândesc să nu uit la urmă să-i spun că nu mă cheamă Lenuța. Personalitățile își iau rămas bun și coboară din scenă. Dau mâna cu muribunzii. Spâna dă bucuroasă din stegulețe și spune să rămânem până la urmă. Are tonul unui subofițer de armată. Un tip masiv din baza americană stă în dreptul scărilor și nu ne dă voie să coborâm. Mă uit la el cu o față chinuită. You can go, îmi zice. Când cobor, o voce bărbătească mă strigă din urmă: Lenuța! Mă întorc, e unul dintre paznicii americani. Își mișcă capul pe orizontală, își încrucișează mâinile în dreptul pieptului și zice: sorry, sorry, i confused you.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!