Scumpă mătrăguno, ai omis fata tatii să adaugi lângă Atropa Belladona și ciumăfaia, caz în care ai fi putut avea toată gama toxică- otrăvitoare din regnul vegetal al simfoniei verzi a patriei noastre.
Dacă ai fi procedat așa, puneai acid și toxicitate maximă în umorul tău, umor care așează mâțul în coadă în dulcele târg al Ieșilor și în toate târgurile din estul Europei.
Mai mult, eu care speram ca pe lângă tine, prin excesul de prietenie și prestigiul personalității tale să ies din anonimat, am rămas puțin descumpănit, să zicem descurajat provizoriu.
Totuși am rămas cu speranța că-ți vei adăuga la performanțele tale și sugestia mea cu ciumăfaia, când vei avea logistică și performanțe maxime de umor remaniat și reasamblat „ca atare”.
Te rog autonășește-te și cu ciumăfaia, și nu conta pe mine ca naș al tău, nu pot să-ți ofer mielul pe care-l meriți pentru că sunt într-o jenă financiară persistentă pe care n-o doresc nimănui.
Jena de care-ți vorbeam fata moșului, mi-a adus un enorm avantaj: adică artere curate, tensiune bună, fără „zâmbetul Alzheimer-ului”, adică al omului îmbuibat, ghinionul meu este că am altele mai grave.
Dar dacă vrei să știi adevărul, „fac foame de-mi îngheață părul”.
Trebuie să recunosc însă că ai o strategie de am înțepenit, ți-ai ales din populația pediatrică numai acel segment fără probleme.
Am zis fără probleme deoarece din toată această populație ai evitat copiii de țâță, chiar și adolescenții, de frică să nu spună lumea „c-ai dat în mintea copiilor”. Aoleu, ce dibace ești fata tatii !
Ai evitat și minorii cu dizabilități și i-ai lăsat numai în grija statului care a intrat din criză-n criză. Asta dovedește că ești nu numai umoristă ci și om de finanțe și credit,fapt pentru care ai crescut în ochii mei până la cer. Din această cauză pot să retrag îndoielile arătate mai sus.
Asta este și explicația că ai spart toate vedetele din Academia Agonia.net, pe cele din Academia liberă Păstorel,inclusiv Academia Flacăra pe care le-ai lăsat cu ochii-n țărână.
Mai e ceva, Mătrăguno
Dacă din acea populație pediatrică din care ți-ai ales numai acel segment de care ți-am vorbit și care-i cam mic, ai scade neonatalii, care sunt gestionați de mămici și cei care stau pe verticală dar nu ajung nici până la genunchii broaștei, mai scazi deasemenea pe cei care intră în adolescență cu aere de bărbați, te întreb câtă populație
pediatrică( cum spui tu, copii mari) îți mai rămâne și cât valorează opiniile și prestigiile acestora în biblia pentru copiii mari.
Părerea mea este să-i faci un adagio, adică s-o reasamblezi cu forțe noi și pentru copiii mari sau foarte mari, dar desigur cei care n-au dat în mintea copiilor.
Ar mai fi o grupă de populație pediatrică, acei copii săraci ai cronicarilor și criticilor literari cărora lumea le zice: scriitori nerealizați. Odraslele lor ar putea să facă în viitor artă cu tendință, dar să aibă și tendință pentru artă, pentru că altfel…….
Deocamdată îi lăsăm în provizorat, iar eu care înțeleg că o să rămâi fără obiectul muncii, nu te pot lăsa în acest pericol și m-am gândit la tine sincer oferindu-ți toate culoarele mele artistice neterminate care se numesc:
-scurtisime pe care le-am scuturat de termenul de filipisme și pentru care m-am depersonalizat.
-universul mozaicurilor pe care l-am construit și extrapolat pe Agonia.net
-linia filmologică a marelui Nicomah cu care sunt pregătit să intru-n peisaj, precum și serialele și telenovelele de care o să iei cunoștință.
-antologia apocalipselor pe care am croit-o recent și la care te invit să colaborezi în vederea predării.
-la astea se adaugă participarea tuturor colaboratorilor la care urmează să te decizi, dar n-o uita pe drăgălașa de Daniela Goea, care face acum scurtisime mai bune decât mine.
Ai grijă să nu le zică filipisme, că nu doresc acest lucru.
În linii mari consultă-te și cu boss-ul nostru care este „marele cârcotaș”, ba aș zice „regele cârcotașilor” pe care-l prețuiesc pentru minuțiozitatea dumnealui, pentru gustul antigustului, antitalentului și curajul îndoielii maxime.
În orice caz urmează să negociem, să facem o strategie, mai discutăm, să nu zici nu, că mă rog la D-zeu să te mănânce puricii.
Nu am de gând să renunț la înnoire. Aș fi făcut predarea la Academia de moși numită : Trustul de presă Flacăra, dar acolo n-am porumbițo cui să predau pentru că toți sunt gerontologi ca și mine.
Vorbind foarte serios de data asta, îți mărturisesc ca bunicul tău ce sunt, că vreau să las ceva și pe cineva în urma mea care să-mi preia și să-mi continuie performanțele arătate.
Dacă nu te-aș fi prețuit atât de mult lăsam treaba oablă, adică în coadă de pește, dar mi-ar fi părut rău pentru că muncesc cca 18 ore pe zi în scopul sus arătat.
Curajul îndoielii
De la Jack London am învățat să ai acest curaj și iată rezultatele:
-după 20 de ani de contestare, a venit acum poștărița și mi-a adus o hârtie de la casa de pensii în care mi se confirmă că am avut dreptate; mi-a recalculat pensia
din urmă ceeace mi-a confirmat gândurile și curajul îndoielii. Nu uita de acest curaj.
N-am întrerupt lucrarea, îi dau cu „va urma” pe traiectoriile tale numite: „lumina făcută de Dumnezeu” pe care eu o numesc lumină de lumină în pasajul care va urma.