Intru într-un bloc înalt si merg spre lift să urc la birou, în jur nu este nimeni la ora asta, îmi uitasem cheile de la mașina, căscat cum sunt, și a trebuit să mă întorc din drum. taxiuri nici vorbă, e pustiu. apăs pe buton, ușa se închide în urmă, și lin începe să urce...
cifre roșii îmi derulează înaintea ochilor, 105,109,113...
nu se mai oprea, un gol în stomac, senzația, teama de ceva absurd, sa mori de tânăr, într-un accident stupid. urcă tot mai sus. intru în panică, încerc să apăs pe stop, dar fără nici un efect, curând voi ajunge la ultimul etaj și sigur se va opri. brusc totul se inverseaza, acum cobor, simt cu ma strivește tavanul cabinei, viteza se amplifică, devine apasătoare!
golul din stomac revine și mai intens ca înainte, mă lovesc de plafon si sparg luminatorul. bezna totală. senzația este infernală, sa știi ce te așteaptă jos și să nu poți să faci nimic, nici macar sa țipi. oricum nu te aude nimeni. stop. sar ca ars, normal visasem...
îmi strâng lucrurile și cobor în parcare. doamne ce coșmar, în viața mea nu am mai avut așa un vis. gândindu-mă aiurea la ziua de mâine trec pe lângă cabina portarului și îl salut. somnoros îmi răspunde. îi urez serviciu usor și trec de cele căâeva coloane unde aveam locul rezervat. era liniște în jur, parcarea goală. plecaseră toți, normal era week-end, se grăbea lumea acasă la familii, să plece cât mai repede departe de oraș. bag mâna în buzunar și caut cheia, nu este. să vezi că am uitat-o pe birou. mă întorc în hol la intrare, așteptând să coboare liftul. bing... ușa se deschide. jos pe mocheta nouă, schimbată de curând zace o femeie, destul de tânară și elegantă, nu o cunoșteam, era pentru prima oară când o vedeam. mă mir! pentru că, fiind foarte vechi în firma știam practic pe toata lumea. cine era ea?
brunetă, ten măsliniu, se vedea ca se întreține din tenul proaspăt ce degaja sănătate și tinerețe. hainele care le purta îi scoteau formele inspirat în evidență, sigur erau facute la comandă, cine știe la ce casă de lux.
mă aplec asupra ei și încerc să îi vorbesc. îmi răspunde abia șoptit. leșinase din cauza că se întâmplase ceva cu liftul, nu sșia ce? - dar dintr-o dată a simțit un gol în stomac și a cazut. o ridic și ea se sprijina de mine, ieșim în parcare, îmi arată mașina. eu ramân blocat, dar asta este mașina mea! ea la rândul ei se miră! - e o glumă, nu? și îmi arată cheile...